ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3823/2021

Ședința publică din data de 18 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Arad la data de 15.07.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Inspecția Judiciară la a-și exercita obligația legală a a-i răspunde la sesizarea/plângerea formulată împotriva Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad și inaintată la Inspecția Judiciară.

În motivare, reclamantul a arătat că deși s-a depășit termenul legal de răspuns prev. de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 și art. 3 din Ordonanța nr. 27 din 30 ianuarie 2002, Inspecția Judiciară nu i-a dat un răspuns la plângerea formulată și trimisă de foarte multe ori, motiv pentru care a sesizat și Guvernul, care la rândul lor au înaintat sesizarea la CSM, iar CSM tot la Inspecția Judiciară a înaintat-o, care tot nu i-a răspuns.

Reclamantul a învederat că a sesizat și Departamentul Relații cu Autoritățile Publice și Societatea Civilă din cadrul Administrației Prezidențiale, care la rândul ei a trimis către CSM și din nou CSM a trimis la Inspecția Judiciară și care din nou nu a răspuns.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Arad, secția Civilă

Prin sentința civilă nr. 3296 din 22 septembrie 2020, Judecătoria Arad și-a declinat competența competența de soluționare a cererii de chemare în judecată având ca obiect refuzul unei autorități administrative de a soluționa o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ si fiscal.

Pentru a se pronunța în acest sens, mai întâi Judecătoria Arad a procedat la recalificarea obiectului cererii din obligație de a face (astfel cum s-a înregistrat inițial cererea pe rolul Judecătoriei Arad) în refuzul unei autorități administrative de a soluționa o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

Urmare acestei recalificări, Judecătoria Arad a constatat că, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) si alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența de a soluționa cererea aparține Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 361/07.12.2020, pronunțată în dosarul x/2020, Curtea de Apel Timișoara - contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța sentința de declinare a competenței, Curtea de Apel Timișoara a avut în vedere dispozițiile art. 45

1

din Legea nr. 317/2004 introdus prin Legea nr. 234/2018 prin care legiuitorul a instituit o competență specială în favoarea Curții de Apel București.

Astfel, Curtea de Apel Timișoara a avut în vedere:

- pe de o parte, dispozițiile art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 234/2018 în conformitate cu care:

"(3) Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere",

- iar, pe de altă parte, împrejurarea că norma juridică menționată anterior este aplicabilă atât în situația în care se contestă rezoluția de clasare cât și în situația în care se contestă "un pretins refuz al aceleiași autorități de a emite un asemenea act".

2.3. Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 216/2021/25.02.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, pe de o parte, împrejurarea că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă "pretinsul refuz nejustificat al Inspecției Judiciare de a răspunde sesizărilor formulate, obiect ce nu poate fi asimilat prin recalificare cu anularea unei rezoluții de clasare, având în vedere temeiul de drept O.G. nr. 27/2002, iar pe de altă parte, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul, persoană fizică, având domiciswliul în Arad, astfel că a decliswnat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Totodată, Curtea de Apel București a constatat ivit conflictul negativ de competență sens în care a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului de competență.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat succesiv competența, dacă ultima instanță învestită și-a declinat la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă cauzei, din perspectiva competenței materiale și teritoriale, instanțele care și-au declinat competența interpretând diferit obiectul cererii de chemare în judecată.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat ca pârâta să-și exercite obligația legală de a răspunde la sesizarea/plângerea formulată împotriva Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad (PJA) și înaintată Inspecției Judiciare, arătând în motivare că "deși s-a depășit termenul legal de răspuns prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 si art. 3 din Ordonanța nr. 27 din 30 ianuarie 2002, Inspecția Judiciară nu a răspuns plângerii formulate. Pentru acest motiv a sesizat și Guvernul care a înaintat sesizarea către CSM, iar CSM a comunicat-o Inspecției Judiciare și toto nu s-a răspuns.

Înalta Curte apreciază, în raport de cererea introductivă de instanță prin care a solicitat obligarea pârâtei de a răspunde la sesizarea/plângerea formulată împotriva Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad și înaintată Inspecției Judiciare, că ceea ce se atacă în prezenta cauză nu este o rezoluție de clasare care să atragă competența specială prevăzută de art. 45

1

din Legea nr. 317/2004 introdus prin Legea nr. 234/2018.

Prin dispoziția art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004 legiuitorul a statuat în mod imperativ că doar acțiunile prin care se contestă rezoluțiile inspectorului-șef prin care a fost respinsă plângerea, sau rezoluțiile de clasare sunt de competența Curții de Apel București, deci o normă specială ce reglementează o competență limitată doar la cele două situații enumerate de textul normativ.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie pretinsul refuz al pârâtei Inspecția Judiciară de a răspunde sesizării/plângerii formulate, refuz care în raport de dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este asimilat unui act administrativ unilateral.

Acest refuz al pârâtei de a răspunde sesizării nu poate fi asimilat prin recalificare cu anularea unei rezoluții de clasare sau cu anularea unei rezoluții prin care inspectorul-șef a respins plângerea așa cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel București în sentința anterior arătată.

În condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie refuzul nejustificat al Inspecției Judeciare de a răspunde sesizării formulate de petentul A., competența de soluționare a cererii se stabilește în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Față de faptul că reclamantul, persoană fizică, are domiciliul în Arad, iar litigiul de față are ca obiect pretinsul refuz nejustificat de soluționare de către autoritatea intimată Inspecția Judiciară a cererilor/sesizărilor sale, rezultă că este competentă să soluționeze prezentul litigiu Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Inspecția Judiciară în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2021.