ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3810/2021

Ședința publică din data de 18 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal la data de 01.11.2018 sub nr. x/2018 reclamanta Agenția Națională pentru Integritate București în contradictoriu cu pârâta Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Galați și pârâtul A. a solicitat:

- în principal, anularea Ordonanței nr. 1/18.04.2018 emisă de pârâta Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Galați și pe cale de consecință confiscarea diferenței semnificative în cuantum de 135.988 RON

- în subsidiar, anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanța nr. 1/18.04.2018 emisă de către Comisia de Verificare a averilor si transmiterea prezentului dosar Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru efectuarea evaluării averii persoanei cercetate.

Prin Decizia nr. 82/2019 din 23 aprilie 2019, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea Națională pentru Integritate ca nefondată, și a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 1.150 RON către pârâtul A. cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva Deciziei nr. 82/2019/din 23 aprilie 2019 a formulat recurs reclamanta Autoritatea Națională pentru Integritate criticând hotărârea atacată pe considerentul că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod eronat atât dispozițiile Legii nr. 176/2010 cât și ale Legii nr. 115/1996, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O primă categorie de critici vizează împrejurarea că instanța de fond în mod eronat a reținut ca fiind justificate sumele primite de la tatăl persoanei cercetate, precum și sumele primite cu titlu de dar de nuntă, sens în care arată:

- suma de 100.000 RON reprezentând dar de nuntă se susține că, deși această sumă a fost declarată în declarația de avere pentru anul 2008, nu s-a făcut nicio dovadă că această sumă ar fi fost primită ca dar de nuntă și nu o altă sumă mai mare sau mai mică,

- suma de 56.000 RON reprezentând dar bănesc de la tatăl persoanei cercetate, se susține că nu există în cuprinsul raportului de expertiză o analiză cu privire la posibilitatea ca această persoană să dispună de sumele respective la data remiterii având în vedere că veniturile lunare realizate de acesta sunt medii ca mărime și nu oferă certitudinea economisirii acestei sume. Arată recurenta că expertul a prezentat în raport veniturile brute realizate de tatăl persoanei evaluate - cheltuieli care sunt cu mult mai mari decât veniturile nete încasate.

În raport de aceste susțineri, consideră recurenta că aceste sume nu trebuiau luate în considerare nici de către Comisia de Cercetare a Averilor și nici de instanța de fond.

O a doua categorie de critici vizează natura juridică și efectele juridice pe care procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, înscris întocmit în temeiul dispozițiilor art, 37 din Legea nr. 50/1991 le produce. Susține recurenta că, în raport de dispozițiile legale anterior arătate precum și în raport de dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție la terminarea lucrărilor de construcții și instalații eferente acestora procesul-verbal de recepție atestă efectuarea lucărilor, caz în care dacă persoana cercetată A. a semnat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și-a însușit conținutul acestuia, inclusiv în ceea ce privește valoarea lucrărilor. Ca atare, susține recurenta că procesul-verbal care nu a fost contestat și-a produs efectele juridice pentru care a fost încheiat, situație în care persoana cercetată nu mai poate să susțină că valoarea lucrărilor este alta decât cea menționată în cuprinsul actului juridic semnat, situație în care Comisia de Cercetare a Averilor trebuia să ia în considerare suma de 178.080 RON reprezentând contravaloarea construirii imobilului.

În esență, ceea ce critică recurenta este împrejurarea că valoarea ce trebuia luată în considerare de instanța de fond era valoarea de 178.080 RON atâta vreme cât la data de 02.03.2011 a fost încheiat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând, în esență, că recurenta reia aceeași argumentație folosită în raportul de evaluare care a stat la baza sesizării inițiale a Comisiei de Cercetare a Averilor.

Arată, în acest sens, intimatul pârât că sunt ignorate de către recurentă probatoriile administrate, respectiv declarația persoanei cercetate, a martorului auditat B., ingnoră înscrisurile depuse, relațiile comunicate, rapoartele de expertiză întocmite.

În plus, se arată de către intimatul-pârât împrejurarea că a fost efectuat în fața Comisiei de Cercetare a Averilor o expertiză care atestă faptul că veniturile realizate în perioada 2002 - 02.03.2011 sunt în sumă totală de 535.902,40 RON iar cheltuielile sunt în suma de 426.722,23 RON.

II. Soluția instanței de recurs.

Prioritar, Înalta Curte constată că motivele de recurs au fost subsumate de recurenta cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 respectiv când au fost interpretate sau aplicate greșit normele de drept material. Parte din critici au vizat însă temeinicia sentinței nu legalitatea ei, așa cum se va arăta în continuare, situație în care acestea nu pot fi analizate în recurs.

Recursul este o cale extraordinară de atac care se poate formula doar pentru motivele de legalitate prevăzute în mod limitativ de lege. Nu este posibil ca în cadrul acestei căi de atac instanța de control judiciar să reevalueze probele și să stabilească o situație de fapt diferită de cea reținută de instanța de fond, aceste aspecte ținând de temeinicia hotărârii atacate și nu de legalitatea ei stricto sensu.

În această situație, instanța de control judiciar nu mai poate analiza în recurs dacă suma de 100.000 RON reprezentând dar de nuntă precum și suma de 56.000 RON reprezentând dar bănesc de la tatăl persoanei cercetate au fost efectiv remise către intimatul-pârât A., întrucât acest fapt a fost stabilit de instanța de fond în baza probatoriului administrat.

Astfel, critica ce vizează modalitatea de interpretare și apreciere a probelor este incompatibilă cu natura recursului devreme ce vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Legea nr. 115/1996 și Legea nr. 176/2010 instituie un mecanism de control al averii dobândite de anumite categorii de funcționari cu scopul de a preveni dobândirea de venituri în mod nelegal dar nu instituie limitări ale drepturilor civile ale acestora de natură să le împiedice să primească o sumă de bani de la o rudă de gradul I în cadrul unor raporturi firești de familie - tată-fiu.

Referitor la cea de-a doua critică, Înalta Curte constată că și aceasta este nefondată.

În esență, prin acest motiv de recurs se critică hotărârea pe considerentul că valoarea ce trebuia luată în considerare de instanța de fond era valoarea de 178.080 RON menționată în autorizația de construire, atâta vreme cât, la data de 02.03.2011, a fost încheiat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, proces-verbal care, în opinia recurentei, atestă valoarea totală a lucrărilor.

În susținerea acestui motiv de recurs invocă recurenta dispozițiile art. 37 din Legea nr. 50/1991 și art. 1 din H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție la terminarea lucrărilor de construcții și instalații.

Motivul de recurs invocat de recurentă nu poate fi primit.

Cu prioritate, Înalta Curte observă că recurenta invocă dispozițiile art. 37 din Legea nr. 50/1991 - forma în vigoare la data declarării recursului.

În baza principiului tempus regit aqtum, Înalta Curte constată însă că legea aplicabilă prezentei cauze este legea în vigoare la data de 02.03.2011, având în vedere împrejurarea că perioada supusă evaluării a fost perioada 06.08.2002 - 31.12.2011, iar data la care s-a încheiat procesul-verbal de recepție adus în discuție de recurentă a fost data de 02.03.2011.

Conform dispozițiilor art. 37 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 (forma în vigoare la data de 02.03.201) "(2) Lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv în situația realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire".

Dispoziția legală stabilește că o lucrare este considerată finalizată în situația în care au fost realizate toate elementele prevăzute în autorizație.

Înalta Curte constată că la data de 02.03.2011, dată la care a fost încheiat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, lucrările nu erau executate în totalitate.

Că este așa rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei respectiv raportul de expertiză întocmit în faza cercetării și care atestă executarea următoarelor lucrări la data de 02.03.2011: săpături pentru fundații, (excavații), cofraje (pentru fundații, stâlpi, grinzi, planșee), confecționat și montat armătura pentru elementele de beton armat, turnat beton armat, închideri perimetrale, (cu zidărie din cărămidă) acoperișul din lemn și învelitoarea din tablă, tâmplărie exterioară.

În condițiile în care lucrările nu erau finalizate în totalitate, nu poate fi avută în vedere valoarea lucrării finale menționată în autorizație în cuantum de 178.080 RON, așa cum a solicitat recurenta prin cererea de recurs.

În plus, în susținerea acestui motiv de recurs, au fost invocate de către recurentă și dispozițiile Hotărârii nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, numai că instanța de recurs constată că recurenta deși invocă Hotărârea nr. 273/1994 redă conținutul juridic al dispozițiilor art. 1, art. 3 și art. 15 din Hotărârea nr. 343/2017 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora.

În raport de acest aspect, Înalta Curte constată că nu poate fi analizată o critică întemeiată în drept pe dispoziții legale ce nu erau în vigoare la data de 02.03.2011.

Trecând, însă, peste acest aspect, toate susținerile cu referire la procesul-verbal de recepție nu pot fi primite, constatând Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, că valoarea imobilului la data de 02.03.2011 este de 107.547 RON.

Înalta Curte constată că valoarea construcției până la data de 02.03.2011 este în cuantum de 107.547 RON așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în fața Comisiei de Cercetare a Averilor prin care s-a constatat că procesul-verbal de recepție atestă efectuarea următoarelor lucrări: săpături pentru fundații, (excavații), cofraje (pentru fundații, stâlpi, grinzi, planșee), confecționat și montat armătura pentru elementele de beton armat, turnat beton armat, închideri perimetrale, (cu zidărie din cărămidă) acoperișul din lemn și învc’elitoarea din tablă tâmplărie exterioară.

De asemenea, s-a arătat prin același raport de expertiză că după data de 02.03.2011, intimatul-pârât A. a efectuat lucrări de finalizare construcție, lucrări de finalizare a căror valoare a fost de 194.439 RON.

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală constatând, în raport de actul normativ Hotărârea nr. 273/1994 - forma în vigoare la data de 02.03.2011, că "valoarea de 178.080 RON menționată în autorizația de construire reprezintă o valoare estimativă a costului total al imobilului finalizat ("la cheie"), ori din cuprinsul raportului de expertiză tehnică în construcții rezultă că la momentul 02.03.2011 construcția nu era finalizată "la cheie" existând în stadiul descris în raport, astfel cum a fost reținut și de Comisia de Cercetare a Averilor - pârâtă"

Astfel, dispozițiile art. 15 din Hotărârea 273/1994 prevăd:

"La terminarea examinării, comisia va consemna observațiile și concluziile în procesul-verbal de recepție, care va cuprinde obligatoriu valoarea declarată a investiției, al cărui model este prezentat în anexa nr. 1 la regulament, și îl va înainta în termen de 3 zile lucrătoare investitorului împreună cu recomandarea de admitere, cu sau fără obiecții, a recepției, amânarea sau respingerea ei.

Valoarea declarată a investiției reprezintă valoarea declarată de investitor la momentul solicitării emiterii autorizației de construire a valorii investiției, însă acceastă valoare nu este una ce nu se poate schimba atâta vreme cât pe parcursul executării pot apărea modificări în executarea lucrării, modificări care pot crește valoarea investiției sau care pot scădea această valoare.

În atare situație, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor atestă efectuarea lucrărilor, așa cum de altfel susține și recurenta, însă această atestare vizează doar existența lucrărilor la data de 02.03.2011 (dată la care investiția nu era finalizată în totalitate) a căror valoare a fost stabilită prin expertiză la suma de 107.547 RON.

De altfel, concluziile raportului de expertiză tehnică în construcții în privința stadiului de construire a imobilului se coroborează și cu relațiile furnizate de Primăria Comunei Cazasu precum și cu înscrisurile enumerate în raport din care rezultă efectuarea altor numeroase lucrări după data de 02.03.2011.

În raport de prevederile art. 18 din legea nr. 176/2010 se constată că mecanismul de control al averilor este reglementat parțial prin Legea nr. 115/1996 și parțial prin Legea nr. 176/2010 astfel încât aceste două legi se completează.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 "(1) Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, sunt identificate în continuare, pe baza datelor și informațiilor existente la dispoziția inspectorului de integritate, diferențe semnificative în sensul prevederilor art. 18, inspectorul de integritate întocmește un raport de evaluare."

Potrivit art. 18 din același act normativ "Prin diferențe semnificative, în sensul prezentei legi, se înțelege diferența mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în RON al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă."

Art. 17 alin. (4) din legea 176/2010 prevede că "(4) Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare și, după caz, organelor fiscale, celor de urmărire penală și celor disciplinare, precum și comisiei de cercetare a averilor prevăzute în Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege."

Așadar procedura reglementată de Legea nr. 115/1996 se derulează în continuarea procedurii derulate în condițiile Legii nr. 176/2010 în fața Autorității Naționale de Integritate, confiscarea averii fiind condiționată de constatarea unei diferențe semnificative în lipsa căreia sesizarea Comisiei de cercetare a averilor prevăzute în Legea nr. 115/1996 nu era posibilă.

În consecință, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 din legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă Agenția Națională de Integritate împotriva Deciziei nr. 82/2019 din 23 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2021.