ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3797/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 23 noiembrie 2018 și înregistrată sub nr. x/2018 la Curtea de Apel Suceava, reclamanta A., prin mandatar B., în contradictoriu cu Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală (Colegiul de Conducere al ÎCCJ la 31.05.2018, Completurile C12 C. pen., C13 C. pen., C10-2jud. -A și C6-2jud. -A) a solicitat desființarea următoarelor hotărâri judecătorești pronunțate de completurile penale mai sus menționate ale instanței, și anume: sentințele/deciziile nr. 170/22.02.2018 - dosar nr. x/2017, nr. 571/14.06.2018 - dosar nr. x/2018, nr. 30/29.06.2018 - dosar nr. x/2018, nr. 32/01.10.2018 - dosar nr. x/2018, nr. 43/16.11.2018 - dosar nr. x/2018 - hotărâri emise nelegal/neconstitutțional în opinia reclamantei. A solicitat reclamanta și sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 84/21.10.2019, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, a respins cererea de introducere în cauză a Marii Loje Masonice Naționale din România ca inadmisibilă, a respins ca inadmisibile cererile de intervenție principale formulate de C. și de B., a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. civ.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 84 din 21 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a formulat recurs recurenta A. prin mandatar B., iar împotriva aceleiași hotărâri judecătorești, C. și B. au formulat apel.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin intermediul căruia a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al mandatarului recurentei-reclamante, și pe cale de consecință nulitatea recursului formulat împotriva sentinței nr. 84/21 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, iar pe fond a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta reclamantă A..

Alte aspecte Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 27 noiembrie 2020, Înalta Curte a respins excepția lipsei calității de reprezentant a recurentei-reclamante A. în raport de înscrisul depus la dosarul cauzei intitulat Procură judiciară autentificată sub nr. x din 09 martie 2020, iar în temeiul dispozițiilor art. 152 din C. proc. civ. a recalificat apelurile declarate de C. și al recurentului B. ca fiind recursuri. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. 1. Soluția instanței de recurs Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., atât excepția netimbrării recursurilor de către recurenta-reclamantă A. și C., cât și excepția nulității recursului formulat de recurentul B., excepții invocate din oficiu de către instanța de recurs. Înalta Curte constată întemeiată excepțiile invocate, fiind incidente în cauză dispozițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. 1.1 Excepția netimbrării recursurilor declarate de recurenta-reclamantă A. și C. Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 "Se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege". În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii." Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația celor două recurente de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin citațiile emise în data de 10 februarie 2021 s-a dispus citarea acestora cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru. De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenții nu au folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată. Reține instanța de control judiciar că, în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul trebuia timbrat de fiecare recurentă în parte cu suma de 50 RON. Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși au fost legal citate cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursurilor promovate, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x (A.) și respectiv 23 (C.), nici recurenta-reclamantă și nici recurenta C. nu au respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului ca netimbrat. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrat, atât a recursului formulat de recurenta-reclamanta A. prin mandatar B. cât și a recursului formulat de recurenta C. împotriva sentinței civile nr. 84 din 21 octombrie 2019 a urții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal. 1.2. Excepția nultății recursului declarat de recurentul B. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.). Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează. Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate. Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia. Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Recurentul nu circumstanțiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei. O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs. Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a acțiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea. Deoarece recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția netimbrăii recursului formulat de recurenta-reclamanta A. prin mandatar B. cât și a recursului formulat de recurenta C., și va anula cele două recursuri ca netimbrate. Totodată, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant B..