ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3795/2021

Ședința publică din data de 18 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația formulată de reclamanta A. împotriva Deciziei de respingere a cererii de plată nr. x/28.08.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților în dosarul privind cererea de plată nr. x/09.10.2017 s-a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei contestate și pe cale de consecință admiterea cererii de despăgubiri formulate de aceasta.

Prin sentința civilă nr. 817 din data de 05 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamanta A. ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea, în tot, a sentinței recurate, admiterea contestației, anularea Deciziei conteatate și pe cale de consecință să se dea eficiență cererii de despăgubiri formulate de reclamante A..

În motivarea recursului, arată reclamanta că în cauză s-a făcut o interpretare și aplicare eronată a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 213/2015 întrucât notificarea emisă de intimata-pârâtă Fondul de Garantare a Asiguraților nu conține toate elementele privind adresa de domiciliu a acesteia, nu se poate reține, din punct de vedere legal a se considera că a fost îndeplinită procedura de comunicare a notificării (conform art. 16 din Legea nr. 213/2015).

Susține, de asemenea, recurenta că semnătura de pe confirmare a notificării nu aparține acesteia.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, arată intimatul-pârât că orice schimbare de domiciliu trebuia notificată acestuia, iar în lipsa acestei notificări de schimbare de domiciliu, comunicarea actelor se consideră valabilă.

Prin întâmpinare, intimatul pârât a invocat excepția nulitătii recursului susținând că motivele invocate prin cererea de recurs nu se încadreză în motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. a investit instanța cu o acțiune prin care a solicitat anularea Deciziei de respingere a cererii de plată nr. x/28.08.2018, susținând că au fost încălcate de către intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților dispozițiile art. 16 din Legea nr. 253/2015 întrucât Notificarea nr. x/04.06.2018 nu a fost primită de aceasta.

Arată că adresa de pe confirmarea de primire nu este completă, situație în care susține că era imposibil ca vreo persoană să fi semnat de primire.

Prima instană, Curtea de Apel București, respinge acțiunea pe considerentul că reclamanta nu a completat dosarul de daună cu înscrisurile solicitate de pârât în termenul prevăzut de art. 16 teza a doua din Legea nr. 213/2015, constatând astfel că Decizia atacată nr. 16682/28.08.2018 este legală și temeinică, drept pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța în acest sens, prin raportare la art. 16 din Legea nr. 213/2015, Curtea de Apel București menționează succint preluând motivarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților din Decizia atacată, în sensul că în mod corect Notificarea nr. x/04.06.2018 a fost comunicată reclamantei A. la domiciliul indicat în cererea de plată, așa cum rezultă din dovada de comunicare depusă la dosar care poartă semnătura destinatarului A., necontestată de reclamantă.

Înalta Curte apreciază că în temeiul art. 497 C. proc. civ. se impune admiterea recursului, casarea Sentintei atacate nr. 817 din 05 martie 2019 și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeiași instanță de fond având în vedere următoare argumente:

Curtea de Apel București fiind investită cu contestația împotriva Deciziei emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților în cadrul căreia temeiul respingerii a fost reprezentat de art. 16 teza a doua din Legea nr. 213/201, era chemată să verifice cu prioritate nu numai îndeplinirea obligației recurentei reclamante A. de comunicare a înscrisurilor solicitate, ci și modalitatea în care intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților și-a îndeplinit propria obligație de solicitare a completării documentelor și/sau prezentarea ori furnizarea de informații suplimentare.

Simpla preluare de către instanța de fond a susținerilor intimatului-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu poate îmbrăca forma unei verificări efective a îndeplinirii obligațiilor Fondului de Garantare a Asiguraților cu privire la modalitatea de comunicare a Notificării prin care intimatul-pârât a solicitat informațiile.

Îndeplinirea sau neîndeplinirea de către intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a obligațiilor sale de comunicare efectivă a Notificării prin care solicită înscrisuri are consecință directă nu numai în ce privește modalitatea în care recurenta A. își îndeplinește propriile obligații ci și asupra aplicării sancțiunii prevăzută de lege.

Înalta Curte analizând înscrisul aflat la dosar fond - Confirmare de primire a Notificării de solicitare documente constată că adresa destinatarului A. nu este completă în ceea ce privește numărului blocului, scara și numărul apartamentului, ceea ce constituie o neîndeplinire de către intimatul-pârât a obligației impusă de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2015.

Doar în situația în care Notificarea de solicitare a documentelor era efectiv comunicată se putea aplica sancțiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 213/2015.

Prin neîndeplinirea în mod efectiv a obligației impusă de norma juridică menționată anterior s-a produs recurentei-reclamante A. o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea analizării aspectelor invocate prin contestație, care nu au format obiectul analizei instanței de fond, soluție care se impune pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamantă, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 817 din 5 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, trimite cauza spre o nouă judecată la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2021.