ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 806/2022

HOTĂRÂRE

07.04.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 806/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la 15 decembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în contradictoriu cu intimatele A. și B., a formulat contestație la executare privind dosarul nr. x/2021, înregistrat la BEJ C., solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare; anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate.

Prin sentința civilă nr. 12710 din 15 decembrie 2021, Judecătoria Galați a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Iași.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. și în situația în care calitatea de reclamant într-o cauză o are un Parchet care funcționează pe lângă instanța competentă să soluționeze cauza sau pe lângă o instanță superioară acesteia, având în vedere considerentele deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale și dispoziția din art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

A mai reținut caracterul de ordine publică a prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. care instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul/procurorul, în interpretarea lato sensu, și care prevede o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, reclamantul având alegerea între mai multe instanțe competente.

Judecătoria Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, instanță de același grad aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iași a pronunțat sentința civilă nr. 1623 din 21 februarie 2022, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Galați, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că textele art. 127 alin. (1) și alin. (2)

și alin. (3) C. proc. civ. au în vedere situația în care reclamant în cauză este un judecător, un procuror, un asistent judiciar sau un grefier care funcționează la instanța care ar fi competentă în mod obișnuit din punct de vedere teritorial sau la instanța superioară acesteia, precum și situația în care reclamant în cauză ar fi instanța însăși, parchetele nefiind avute în vedere de legiuitor.

S-a mai constatat că, prin Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, pronunțată anterior modificării art. 127 prin Legea nr. 310/2018, s-a reținut că "noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", Curtea reținând totodată că textul "se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, permițând, în mod rezonabil, calificarea noțiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu."

Astfel, s-a apreciat că nu s-a avut în vedere situația parchetelor în pronunțarea acestei decizii, nefiind asimilată noțiunii de judecător și parchetul.

Totodată, Curtea a reținut că "potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Prin urmare, puterea judecătorească se circumscrie activității instanțelor judecătorești desfășurate de către judecătorii care alcătuiesc aceste instanțe."

Având în vedere aceste argumente ale Curții, Judecătoria Iași a considerat că nu există temei pentru interpretarea conform căreia parchetul poate fi asimilat noțiunii de judecător sau de instanță de judecată, în formularea actuală a art. 127 C. proc. civ. și în lumina dispozițiilor Deciziei nr. 290/2018 pronunțată de Curtea Constituțională.

În raport de cele anterior menționate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ. și art. 651 alin. (1) din același act normativ, care determină o competență teritorială exclusivă a instanței de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Ca situație de fapt, a observat că cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Galați, această instanță fiind competentă să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, cât timp nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit prezentul conflict de competență, debitorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în contradictoriu cu intimatele A. și B., a contestat actele de executare silită încheiate în dosarul de executare nr. 207/RC/2021, înregistrat la BEJ C., solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare; anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Galați și Judecătoria Iași și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima dintre instanțe reținând incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., iar cea de a doua instanță aplicând decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că în cazul contestației la executare competența teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea nr. 3566 din 12 iulie 2021, pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul nr. x/2021 a fost încuviințată executarea silită formulată de intimatele-creditoare A. și B., în contradictoriu cu debitorii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Acest principiu al unicității instanței de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenței teritoriale a instanței care încuviințează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenței art. 127 C. proc. civ., încă din această fază.

Drept urmare, stabilirea instanței competente în vederea soluționării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se putea realiza la momentul investirii Judecătoriei Galați cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, respectiv odată cu reținerea de către această instanță a competenței de soluționare a cererii în favoarea sa.

Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Galați, instanță care a încuviințat executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Galați, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.