ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 686/2022

Ședința publică din data de 30 martie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 17.08.2021 sub nr. x/2021 pe rolul Judecătoriei Galați, contestatorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a formulat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., contestație împotriva executării silite demarate împotriva sa, în dosarul de executare x/2021 al BEJ K., solicitând anularea actelor de executare, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite.

În drept, a invocat dispozițiile art. 706-711 și art. 718 din C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 11028/05.11.2021, Judecătoria Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

A reținut instanța că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt aplicabile și în situația în care calitatea de reclamant într-o cauză o are un Parchet ce funcționează pe lângă instanța competentă să soluționeze cauză, sau pe lângă o instanță superioară acesteia.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordine publică, reclamantul având obligația de a sesiza una dintre instanțele arătate în text și instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul/procurorul, în interpretarea lato sensu, iar pe de altă parte prevede o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre Curțile de apel învecinată, reclamantul având alegerea între mai multe instanțe competente.

Dacă reclamantul se adresează la instanța la care își desfășoară activitatea, sau la o instanță inferioară acesteia, necompetența teritorială de ordine publică instituită de art. 127 alin. (1) fiind o excepție absolută, trebuie invocată de părți sau de instanță la primul termen de judecată.

Față de aceste dispoziții legale, competența a fost declinată în favoarea Judecătoriei Iași, ca instanță de același grad aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate.

Prin sentința nr. 1041/08.02.2022, Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Galați, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că textul art. 127 alin. (1), alin. (2)

1

și alin. (3) C. proc. civ. are în vedere situația în care reclamant în cauză este un judecător, un procuror, un asistent judiciar sau un grefier care funcționează la instanța care ar fi competentă în mod obișnuit din punct de vedere teritorial sau la instanța superioară acesteia precum și situația în care reclamant în cauză ar fi instanța însăși .Parchetele nu sunt avute în vedere de legiuitor.

Prin Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, pronunțată anterior modificării art. 127 prin Legea nr. 310/2018, s-a reținut că "noțiunea de judecător din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

A reținut Curtea că textul "se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, permițând, în mod rezonabil, calificarea noțiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu."

Se observă faptul că nu s-a avut în vedere situația parchetelor în pronunțarea acestei decizii. Nu a fost asimilată noțiunii de judecător și parchetul.

Având în vedere aceste considerente, nu există temei pentru interpretarea conform căreia parchetul poate fi asimilat noțiunii de judecător sau de instanță de judecată, în formularea actuală a art. 127 C. proc. civ. și în lumina dispozițiilor deciziei nr. 290/2018 pronunțată de Curtea Constituțională.

Conform dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 651 alin. (1) din același cod, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speță cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Galați, iar reclamantul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați nu face parte din categoria celor pentru care art. 127 C. proc. civ. stabilește norme de competență speciale. Câtă vreme nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., Judecătoria Galați este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, pentru următoarele argumente:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată împotriva actelor de executare silită efectuate de către BEJ K. în dosarul nr. x/2021

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situația particulară a speței.

Conform deciziei în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speță, prin încheierea nr. 3499/05.07.2021 pronunțată de către Judecătoria Galați în cadrul dosarului nr. x/2021, a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2021 al BEJ K. pentru creditorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. împotriva debitorului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și cum în cauză încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Galați, în favoarea acesteia se va stabili competența de soluționare a contestației la executare, reținându-se că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu pot fi relevante în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei de către o altă instanță.

Referitor la dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., se reține că acestea nu puteau fi invocate în vederea justificării necompetenței teritoriale a instanței și declinării acesteia cu referire la calitatea reclamantului, întrucât acestea vizează situația în care reclamant în cauză este un judecător, un procuror, un asistent judiciar sau un grefier care funcționează la instanța care ar fi competentă în mod obișnuit din punct de vedere teritorial sau la instanța superioară acesteia precum și situația în care reclamant în cauză ar fi instanța însăși. Textul legal nu reglementează o astfel de posibilitate în ce privește instituția Parchetului și nu poate fi extins, prin analogie, pentru o asemenea ipoteză (cum este cea din prezentul litigiu).

Tot astfel, întrucât reglementarea cuprinsă în alin. (2) lasă la latitudinea părții reclamante aprecierea asupra facultății ce-i este recunoscută prin lege ca, atunci când cererea se introduce împotriva "...unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia..." să poată sesiza "...una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii", normele acestui alineat nu puteau fi valorificate de instanță, din oficiu, prin substituirea părții, în vederea justificării necompetenței teritoriale și declinării acesteia în favoarea altei instanțe.

Or, reclamantul (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați) nu a înțeles să se prevaleze de această facultate, caz în care nici instanța nu putea să-și decline competența în considerarea judecării unei cereri introduse împotriva intimaților procurori.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.