ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 647/2022

Ședința publică din data de 29 martie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz sub nr. x/2018 la data de 18 iulie 2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C., D. și E., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata:

- sumei de 2.500 RON/lunar, actualizată conform nivelului maxim al inflației anuale, reprezentând prestații periodice pentru prejudiciul suferit de primul reclamant ca urmare a cauzării de către pârâți a invalidității permanente de gradul III, cu pierderea a jumătate din capacitatea de muncă, prin vătămarea integrității corporale prin tentativa de omor reținută în sarcina pârâților prin sentința penală nr. 8 din data de 2 februarie 2017 a Tribunalului Neamț, definitivă prin decizia penală nr. 845 din data de 30 iunie 2017 a Curții de Apel Bacău, date în dosarul nr. x/2015;

- cheltuielilor prezente și viitoare suportate de primul reclamant pentru întreținerea, îngrijirea și școlarizarea fiului său, B., minor, în cuantum de câte 1.000 RON lunar;

- daunelor morale în cuantum de 100.000 euro pentru suferințele cauzate celor doi reclamanți și familiei prin tentative de omor săvârșite împotriva primului reclamant de pârâți și stabilite prin aceeași sentință penală anterior menționată;

- cheltuielilor de judecată suportate în toate fazele procesuale.

I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 901 din data de 13 noiembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Bicaz, a fost admisă excepția necompetenței materiale a judecătoriei și s-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Neamț.

I.3. Sentința pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ:

La termenul de judecată din data de 11 aprilie 2019, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E. și excepția autorității de lucru judecat cu privire la daunele morale solicitate de reclamanți, excepții invocate de pârâți prin întâmpinare.

La același termen de judecată, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D..

Prin sentința civilă nr. 694 din data de 19 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă acțiunea în pretenții formulată de reclamantul F., asistat de părinții A. și G., în contradictoriu cu pârâții C., D. și E., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a fost respinsă acțiunea în pretenții formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta E., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă ca inadmisibilă (față de admiterea excepției autorității de lucru judecat) acțiunea având ca obiect daune morale, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții C. și D.; a fost respinsă ca nefondată acțiunea în pretenții formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul D.; a fost admisă în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul C.; a fost obligat pârâtul C. să plătească reclamantului A. suma de 300 RON lunar, cu titlu de despăgubiri - prestație periodică, începând de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 12 iulie 2018, și până la încetarea stării de nevoie; au fost respinse ca neîntemeiate restul pretențiilor formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul C.; a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea reclamantului A. de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

I.4. Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia civilă nr. 154 din data de 3 martie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții-reclamanți H. și F. și de apelantul-pârât C. împotriva sentinței civile nr. 694/2019 pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații G., D. și E..

A luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 154 din data de 3 martie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, au declarat recurs reclamanții H. și F..

II.1. Motivele de recurs

Invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

În esență, au susținut următoarele:

Motive de recurs privind pe recurentul-reclamant F.:

- hotărârea Tribunalului Neamț este nelegală, făcându-se o aplicare greșită a dispozițiilor legale și limitându-se dreptul recurentului-reclamant F. de a fi despăgubit în baza răspunderii civile delictuale;

- potrivit art. 1365 C. civ., instanța civilă nu este legată de dispozițiile legii penale și nici de hotărârea definitivă, în ceea ce privește existența prejudiciului;

- a formulat un capăt de cerere în pretenții, pe care l-a dedus judecății, având în vedere că în fața sa (un copil de 11 ani) tatăl său a fost lovit foarte grav, împrejurare care i-a creat suferințe psihice, care au persistat în timp, precum și prejudicii materiale constând în lipsirea de ajutorul patern pe toată durata copilăriei, precum și privarea de sprijinul tatălui, în continuare, pentru desăvârșirea studiilor;

- cauza a fost analizată simplist, ca și când ar fi solicitat în calitate de păgubit din punct de vedere al dispozițiilor art. 1391 C. civ. - aceste dispoziții privesc doar posibilitatea urmașilor victimei unei agresiuni să solicite despăgubiri;

- decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 12/2016 privind dezlegarea unor chestiuni de drept nu a supus analizei situația răspunderii civile delictuale, când autorul unui delict răspunde și pentru cea mai ușoară culpă;

- a solicitat daunele pe baza faptului că autorul unei fapte ilicite răspunde și pentru cea mai ușoară culpă;

- dispozițiile C. civ. ce vizează răspunderea civilă delictuală impun unei persoane care produce un prejudiciu de orice natură, materială sau morală, să îl reparare, chiar dacă ar avea cea mai ușoară culpă; decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție anterior menționată nu a analizat acest aspect și nu a vizat dispozițiile art. 1349 și următoarele C. civ., ci prevederile art. 1391 C. civ. - nu a pretins că tatăl său este decedat și nu și-a întemeiat pretențiile pe aceste dispoziții legale;

- în cauză subzistă "cea mai ușoară culpă" și răspunderea civilă delictuală, direct în ceea ce îl privește, întrucât cei doi intimați-pârâți C. și D. au încălcat regulile de conduită;

- nu este incidentă excepția lipsei calității procesuale active, iar instanța practic a refuzat judecarea pricinii - denegare de dreptate;

- motivarea instanței cu privire la respingerea cererii sale este străină de natura cauzei;

- dispozițiile privind răspunderea delictuală nu sunt abrogate și folosirea argumentelor din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 12/2016, care privesc dreptul moștenitorilor victimei decedate a unei agresiuni, nu au nicio legătură cu cauza;

- soluționarea pe excepție a pretențiilor sale este nelegală, deoarece instanța a aplicat greșit dispozițiile legale privind răspunderea civilă delictuală - autorul unei fapte chiar nepenale și cu atât mai mult a uneia penale are o răspundere generală, inclusiv față de orice terț lezat, chiar și prin cea mai ușoară culpă.

Motive de recurs privind pe recurentul-reclamant H.:

- în mod nelegal instanțele au admis excepția inadmisibilității acțiunii în temeiul unei presupuse autorități de lucru judecat;

- la data introducerii cererii de despăgubire în procesul penal - daune morale - nu a putut anticipa și nici dovedi pentru că nu a avut capacități extrasenzoriale, pentru a-și da seama de urmările viitoare și consecințele faptei îndreptate împotriva sa;

- o despăgubire materială sau morală se poate cere începând din momentul în care ea apare și este cunoscută;

- nu există tripla identitate, întrucât la data judecării procesului său nu era încadrat în grad de handicap, iar în prezent este; a fost verificat inclusiv de Comisia Națională de Verificare a Capacității de Muncă; a suportat costurile acestor investigații care s-au ridicat la peste 9.000 RON (în afară de cheltuielile de deplasare);

- nu poate exista autoritate de lucru judecat, în condițiile în care este recunoscut dreptul oricărei persoane de a solicita o despăgubire pentru un efect care a apărut ulterior unei fapte delictuale;

- în ceea ce privește cererea de acordare de prestații periodice, decizia este nelegală, întrucât în mod nejustificat i-a fost respins apelul și i-a fost acordată suma de doar 300 RON lunar, începând de la data introducerii acțiunii (12 august 2018), până la încetarea stării de nevoie;

- instanța a aplicat nelegal dispozițiile legii, întrucât l-a judecat în

"contemporaneitate", luând în considerare nivelul venitului minim din anul 2013, fără a ține cont că exista o inflație permanentă și repararea unui prejudiciu trebuie să se facă în raport cu veniturile actualizate;

- sentința și decizia pronunțate în cauză sunt nelegale, având în vedere că i s-a acordat prestația periodică doar din momentul introducerii acțiunii.

Prin cererea aflată la dosarul de recurs, recurenții-reclamanți au arătat că își exprimă acordul ca recursul să fie soluționat în complet de filtru, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.2.1 Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimații-pârâți C., D. și E. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, apreciind că susținerile recurenților-reclamanți nu se încadrează în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., precum și că cele susținute de către recurenții-reclamanți reprezintă o reluare a motivelor invocate în cererea de chemare în judecată și în apel, aspecte analizate de către instanțele de fond și de apel; au solicitat, în principal, constarea nulității recursului pentru nemotivare și, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

Totodată, și-au exprimat acordul ca, în situația în care este admisibil în principiu, recursul să fie soluționat în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

II.2.2 Răspunsul la întâmpinare:

Prin răspunsurile la întâmpinare formulate de către recurenții-reclamanți H. și F., aceștia au solicitat respingerea excepției nulității recursului și admiterea căii de atac pe care au formulat-o.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 01 februarie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanții A. și F. împotriva deciziei nr. 154 din data de 3 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 29 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de reclamanții H. și F. este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Deși recursul a fost declarat de cei doi reclamanți printr-un singur memoriu de recurs, se vor analiza distinct motivele de nelegalitate invocate de cei doi recurenți reclamanți.

Prima critică formulată de recurentul reclamant F., ce vizează incidența prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. este nefondată. Se arată că motivarea deciziei instanței cu privire la respingerea cererii sale este străină de natura cauzei, că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție 12/2016 indicată în motivare nu a vizat dispozițiile art. 1349 și următoarele C. civ., ci prevederile art. 1391 C. civ. deoarece el nu a pretins că tatăl său este decedat și nu și-a întemeiat pretențiile pe aceste dispoziții legale. De asemenea, arată că dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală nu sunt abrogate și folosirea argumentelor din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 12/2016, care privesc dreptul moștenitorilor victimei decedate a unei agresiuni, nu au nicio legătură cu cauza. Susținerile recurentului nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate.

Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., este necesar ca motivarea deciziei recurate să fie străină de natura cauzei. Or, în speță, instanța a constatat în motivarea deciziei recurate lipsa unui temei legal de recunoaștere și acordare a daunelor pentru un prejudiciu de ricoșeu pentru recurentul reclamant -fiul victimei, în condițiile în care aceasta din urmă a suferit vătămări corporale. S-a realizat o justă aplicare a deciziei Î.C.C.J. nr. 12/16.05.2016, conform căreia dispozițiile art. 1.391 alin. (1) din C. civ. se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracțiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptățită să obțină o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

În continuarea motivării deciziei atacate, corect se reține că victima unui prejudiciu prin ricoșeu, astfel cum invocă reclamantul B., nu poate avea calitate procesuală activă în a solicita despăgubiri ca urmare a faptei ilicite săvârșite asupra tatălui său. Drept urmare, se remarcă faptul că decizia recurată cuprinde motive care au legătură cu cauza și nu sunt strrăine de natura cauzei, în mod corect soluționându-se și motivându-se excepția lipsei calității proceasule active a acestui reclamant.

Motivele de recurs formulate de același recurent, întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate, ele se referă, în esență, la aplicarea prevederilor legale privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale active, aplicate corect de instanța de apel, prin prisma dispozițiilor deciziei obligatorii a Î.C.C.J, pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penal, potrivit considerentelor reținute mai sus.

În contextul operațiunii de interpretare a dispozițiilor art. 1.391 alin. (1) și (2) din C. civ., legal a concluzionat Curtea de apel că victima prejudiciului este titularul exclusiv al dreptului la despăgubire, respectiv acea persoană care a suferit o traumă corporală urmare a săvârșirii unei fapte ilicite sau a unui alt eveniment pentru care o persoană este chemată să răspundă și, numai în condițiile în care intervine decesul victimei, dreptul la despăgubiri aparține, în contextul normativ incident, persoanelor indicate la art. 1.391 alin. (2) din C. civ.

Celelalte critici formulate de recurentul F., ce vizează faptul că instanța nu ar fi legată de dispozițiile legii penale și nici de hotărârea definitivă, în ceea ce privește existența prejudiciului, precum și criticile referitoare la ignorarea de către instanță a suferințelor sale psihice, a prejudiciilor materiale suferite, constând în lipsirea de ajutorul patern pe toată durata copilăriei, privarea de sprijinul tatălui, în continuare, pentru desăvârșirea studiilor, faptul că instanța ar fi ignorat că autorul răspunde și pentru cea mai ușoară culpă, nu vor mai fi analizate, în contextul corectei soluționări de către Curtea de apel a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului prin admiterea acestei excepții, nemulțumirile arătate vizând în fapt fondul cauzei.

Este, însă, fondată critica din memoriul de recurs, formulată de recurentul H., ce vizează neacordarea daunelor morale, urmare a reținerii autorității de lucru judecat, aceasta, fiind incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Instanța, cu nesocotirea prevederilor legale incidente, a respins ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect daune morale solicitate de recurentul reclamant. Astfel, deși reține instanța de apel că acțiunea civilă alăturată celei penale în procesul penal, a avut ca obiect tocmai obligarea pârâților la plata de daune morale, ca urmare a prejudiciilor de natură nepatrimonială produse reclamantului, victimă a infracțiunii, nimic nu se opune ca reclamantul să sufere un nou prejudiciu moral, pentru care poate solicita daune morale, situație în care nu operează autoritatea de lucru judecat.

Cu toate că se consemnează în motivarea deciziei recurate faptul că acoperirea acestui prejudiciu are în vedere ansamblul consecințelor vătămării, cu tot cu aprecierea întinderii lui în timp, în cauză nu se poate acredita ideea instanței de apel că o astfel de suplimentare a despăgubirilor acordate pentru această categorie de prejudicii nu se impune, întrucât reclamantul nu a făcut dovada intervenirii unor consecințe psihice, sociale, familiale care să se fi agravat după data primei hotărâri.

Drept urmare, chiar dacă instanța penală a apreciat asupra acoperirii prejudiciului nepatrimonial suferit de reclamant în procesul penal, nu se poate conchide că suma stabilită ca daune morale în acel proces este cea care cuantifică toate consecințele posibile viitoare ale faptei ilicite, pentru a fi reținută autoritatea de lucru judecat.

Se impune, așadar, ca instanța de apel să reanalizeze cererea recurentului privind acordarea daunelor morale, în contextul înlăturării autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 8/P din 02.02.2017 a Tribunalului Neamț, care nu este incidentă în cauză.

Celelalte motive de recurs formulate de reclamant ce au vizat momentul calculului despăgubirii, care ar fi trebuit stabilit de la data săvârșirii faptei, față de dispozițiile art. 1381 alin. (2) C. civ., nu sunt fondate, în mod just considerându-se că reclamantul nu a indicat data de la care solicită obligarea la plata prestației, astfel cum rezultă din cererea introductivă, instanța de judecată dispunând în mod corect obligarea pârâtului începând cu data formulării cererii de chemare în judecată, în limitele principiului disponibilității.

Se mai critică modul de calcul al sumei datorate cu titlu de prestație periodică, critică ce este, de asemenea, nefondată. Curtea de apel în mod just a avut în vedere diferența dintre salariul minim net pe economie și suma primită cu titlu de pensie de invaliditate, potrivit prevederilor art. 1393 C. civ., precum și procentul de culpă reținut în sarcina pârâtului (52%). De asemenea, nu va fi primită critica recurentului reclamant privind ignorarea de către instanță a inflației permanente, critică apreciată ca fiind nouă, ce nu poate fi supusă analizei instanței de recurs, fiind formulată omisso medio.

Având în vedere considerentele ce preced, Înalta Curte constată că în privința recursului reclamanților sunt întrunite cerințele cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că, în aplicarea dispozițiilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (2) din același cod, acesta va fi admis, iar decizia atacată urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții H. și F. împotriva deciziei civile nr. 154 din 03 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2022.