ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2675/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, secția civilă la data de 14 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C. și D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei de 200.000 euro (câte 100.000 euro pentru fiecare reclamantă) cu titlu de daune morale și 25.000 RON cu titlu de daune materiale. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Bacău, secția civilă: Prin sentința civilă nr. 6678 din data de 19 noiembrie 2018, Judecătoria Bacău, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă. Prin sentința civilă nr. 153 din data de 16 martie 2020, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și, în consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă. A luat act că pârâții nu solicită cheltuieli de judecată. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă: Prin decizia nr. 735 din data de 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul promovat de reclamantele A. și B. împotriva sentinței civile nr. 153 din data de 16 martie 2020 pronunțate de Tribunalul Bacău, secția I civilă în contradictoriu cu intimații-pârâți C. și D. A anulat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău. II. Calea de atac exercitată în cauză: II.1. Cererea de recurs: Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs pârâta D. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 15 martie 2021, sub nr. x/2018. Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă D. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecare a apelului. În dezvoltarea criticilor formulate, în esență, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea pronunțată în apel este nelegală și netemeinică, aceasta cuprinzând motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii. Astfel, a arătat că prevederile art. 27 C. proc. pen. sunt clare în sensul inadmisibilității promovării acțiunii la instanța civilă, în condițiile în care reclamanții s-au constituit anterior părți civile în fața instanței penale, textul de lege fiind neechivoc în sensul că acesta prevede toate posibilitățile promovării acțiunii civile pe cale separată de către persoanele vătămate constituite părți civile în cauza penală, iar aceste cazuri sunt enumerate strict și limitativ - situația în care instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă [alin. (2)] sau dacă procesul a fost suspendat [alin. (3) ], nu și în cazul în care instanța penală a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă. Totodată, a susținut că, potrivit acestui text legal, persoanele vătămate ar putea introduce o acțiune în fața instanței civile doar pentru prejudicii ulterioare [alin. (6)], or nu ne aflăm în această situație. II.2. Apărările formulate în cauză: În termen legal, intimatele-reclamante B. și A. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului prin raportare la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul-pârât C. nu a formulat întâmpinare. II.3. Răspunsul la întâmpinare: Recurenta-pârâtă D. nu a formulat răspuns la întâmpinare. II.4. Procedura derulată în fața Înaltei Curți: În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, că recursul este formulat și motivat în termenul prevăzut de lege și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității. În ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., raportorul a reținut că recurenta-pârâtă a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar intimatele-reclamante au invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar recurentele-reclamante au formulat punct de vedere prin care au arătat că își mențin solicitarea de constatare a nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate de către recurenta-pârâtă în motivele de casare prevăzute de lege. Celelalte părți nu au formulat puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului. Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din data de 8 noiembrie 2021, s-a fixat termen la data de 7 decembrie 2021, fără citarea părților, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. La acest termen de judecată, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocate de intimatele-reclamante prin întâmpinare. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, deși recurenta-pârâtă a invocat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținând că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii sau doar motive străine de natură cauzei, această invocare este una formală, partea nearătând în concret care sunt aceste motive. Critica recurentei-pârâte în sensul că, în raport de prevederile art. 27 C. proc. pen., acțiunea intimatelor-reclamante este inadmisibilă nu este de natură a putea fi convertită în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de lege, în condițiile în care, deși acestea par a susține o greșită aplicare a legii, ce ar putea fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă nu a indicat care este eroarea de judecată a curții de apel din această perspectivă și în ce mod aceste prevederi au fost aplicate sau interpretate greșit de către instanță. O astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Prin urmare, cum susținerile formulate de recurenta-pârâtă nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.