Decizia nr. 459/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Primul dosar: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, la data de 06 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Muzeul de Etnografie Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Biserica Evanghelică C.A. din România - Parohia Brașov: - să se constatate că imobilele construcții cu nr. cadastral x în suprafață de 124 mp și nr. cadastral x, în suprafață de 188 mp, înscrise în Cartea funciară nr. x Brașov, se află în proprietatea publică a Unității Administrativ Teritoriale a județului Brașov și în administrarea Muzeul de Etnografie Brașov; - să se dispună rectificarea înscrierii efectuate în Cartea Funciară nr. x Brașov, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea Bisericii Evanghelice C.A din România-Parohia Brașov asupra imobilelor cu nr. cadastral x în suprafață de 124 mp și nr. cadastral x, în suprafață de 188 mp; - să se dispună întabularea dreptului de proprietate în favoarea Unității Administrativ Teritoriale a Județului Brașov și a dreptului de administrare al Muzeului de Etnografie Brașov asupra imobilelor cu nr. cadastral x în suprafață de 124 mp și nr. cadastral x, în suprafață de 188 mp înscrise în C.F. nr. x Brașov; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 907, art. 908 alin. (1) și alin. (2) teza finală, art. 858 și art. 861 din Noul C. civ., art. 29 alin. (1), art. 30 alin. (1) și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, art. 136 alin. (1) și (4) din Constituție și art. 10 din Legea nr. 213/1998. La termenul de judecată din 16 martie 2018, reclamantul a formulat cerere adițională, petitele formulate referindu-se la imobilele construcție cu nr. cadastral x în suprafață de 131 mp și x în suprafață de 195 mp. Prin sentința civilă nr. 3164 din 2 aprilie 2018, Judecătoria Brașov a admis excepția de necompetență materială a acestei instanței și, în consecință, a declinat competenta de soluționare a cererii formulate de reclamanta Muzeul de Etnografie Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov. Al doilea dosar: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, la data de 13 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Biserica Evanghelică C.A. - Parohia Brașov a chemat în judecată pe pârâții Județul Brașov și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând: - rectificarea înscrierii de la A1.1 din CF x Brașov referitoare la nr. cadastral x, în sensul modificării descrierii imobilului prin eliminarea mențiunii sălii de spectacole și a magaziei; - constatarea dobândirii de către reclamantă, pe calea accesiunii imobiliare artificiale, a dreptului de proprietate asupra construcțiilor existente pe terenul cu nr. cadastral x din CF x Brașov și pe terenul cu nr. cadastral x din CF x Brașov; - obligarea Județului Brașov să îi lase în deplină proprietate și posesie construcțiile existente pe terenul cu nr. cadastral x și y. În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 494 C. civ. de la 1864 și pe cele ale art. 40 din Decretul-lege nr. 115/1938. Pârâtul Statul Român a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea Bisericii Evanghelice să îi plătească contravaloarea magaziei și a sălii de spectacole. În acest dosar, Muzeul de Etnografie a formulat cerere de intervenție principală, prin care a solicitat anularea parțială a titlului prin care s-a înscris în cartea funciară Biserica Evanghelică CA Parohia Brașov pentru imobilul înscris în CF x Brașov, pentru construcțiile denumite sală de spectacole și magazie, să se constate dreptul de proprietate publică al UAT Județul Brașov asupra acestor construcții, precum și să se dispună pentru aceste imobile înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate publică al Județului Brașov și a dreptului de administrare al Muzeului de Etnografie. Încheierea de conexare: Prin încheierea din 13 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție principală formulată de Muzeul de Etnografie Brașov și a fost conexat dosarul nr. x/2019, la dosarul nr. x/2017.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalul Brașov, secția I civilă Prin sentința civilă nr. 226/S din 31 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, a fost respinsă excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Muzeul de Etnografie Brașov, invocate de pârâta Biserica Evanghelică C.A. - Parohia Brașov. A fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul Muzeul de Etnografie Brașov, în contradictoriu cu pârâta Biserica Evanghelică C.A. - Parohia Brașov și cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamant în contradictoriu cu intervenientul forțat Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brașov. S-a constatat că imobilul construcție cu nr. cadastral x, în suprafață de 131 mp, înscris în CF x Brașov și imobilul construcție cu nr. cadastral x, în suprafață de 195 mp, menționat în CF x Brașov se află în proprietatea publică a intervenientului forțat Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brașov și în administrarea reclamantului Muzeul de Etnografie Brașov. S-a dispus rectificarea înscrierilor efectuate în CF x Brașov, în sensul radierii dreptului de proprietate asupra construcției cu nr. cad. x înscris în favoarea pârâtei Biserica Evanghelică C.A. - Parohia Brașov și intabularea acestui drept în favoarea intervenientului forțat Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brașov și a dreptului de administrare în favoarea reclamantului. Au fost respinse celelalte pretenții formulate de reclamant în dosar. În dosarul conex, cu nr. x/2019, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul român. A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii. A fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată în dosarul conex, de reclamanta Biserica Evanghelică C.A. - Parohia Brașov în contradictoriu cu pârâții Județul Brașov și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. A fost respinsă cererea reconvențională formulată în dosarul conex de reclamantul reconvențional Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. A fost admisă, în parte, cererea de intervenție principală formulată de intervenientul Muzeul de Etnografie Brașov în dosarul conex. S-a dispus rectificarea înscrierii de la A1.1. din CF x Brașov la nr. cadastral x, în sensul modificării descrierii imobilului prin eliminarea mențiunii sălii de spectacole și a magaziei. S-au respins celelalte pretenții formulate prin cererea de chemare în judecată și prin cererea de intervenție principală din dosarul conex. A fost obligat pe reclamantul Muzeul de Etnografie Brașov să plătească în contul Biroului Local de Expertize Brașov suma de 1000 RON, cu titlu de diferență onorariu expert pentru raportul de expertiză nr. x/2019 întocmit de expert arh. A.. A fost obligată pârâta Biserica Evanghelică C.A. - Parohia Brașov să plătească reclamantului Muzeul de Etnografie Brașov suma de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată în apel de Curtea de Apel Brașov, secția civilă Prin decizia civilă 1022/Ap din 2 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a fost constatată nulitatea apelului declarat de apelanta Biserica Evanghelică CA -Parohia Brașov, împotriva sentinței civile nr. 226/S din 31 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă. Au respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții Muzeul de Etnografie Brașov și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov împotriva aceleiași sentințe civile. A fost respinsă excepția de nelegalitate parțială a punctelor nr. 71 și 72 din Anexa 1 la H.G. nr. 972/2002, invocată de apelanta Biserica Evanghelică CA -Parohia Brașov.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1022/Ap din 2 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă au formulat recurs reclamantul Muzeul de Etnografie Brașov și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov. A. Recursul declarat de recurentul-reclamant Muzeul de Etnografie Brașov Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul Muzeul de Etnografie Brașov, după prezentarea pe larg a situației de fapt, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și admiterea apelului, în sensul anulării parțiale a titlului prin care s-a înscris în cartea funciară Biserica Evanghelică CA Parohia Brașov pentru imobilul având CF nr. x a localității Brașov, asupra imobilului construcție cu nr. cadastral x denumit "sală de spectacole și magazie" și a terenului aferent construcției hol de acces dinspre B-dul x nr. 21A către str. x și Autorizația de construire nr. x/2006, având în vedere că imobilul a trecut în proprietatea statului prin Decretul-lege nr. 1836 din 7 noiembrie 1944 și nu putea fi retrocedat conform O.U.G. nr. 94/2000 ori prin altă formă de retrocedare, respectiv să se constate dreptul de proprietate al UAT a județului Brașov asupra imobilelor menționate anterior și dreptul de administrare a Muzeului de Etnografie Brașov, reacreditat prin Ordinul nr. 2232/2019 din 04.04.2019 publicat în M.Of. nr. 315 din 23 aprilie 2019; pentru aceste imobile, a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate publică în favoarea UAT județul Brașov și a dreptului de administrare al Muzeului de Etnografie Brașov. A arătat recurentul-reclamant că, în ceea ce privește clădirea corpului principal din Brașov, b-dul x nr. 21 A (fostă Ferdinand nr. 1-3), aceasta a fost dată în administrarea Muzeului de Etnografie Brașov, clădire care a adăpostit Asociația meșteșugarilor sași din Brașov, construită în 1902 și donată Bisericii Evanghelice în anul 1939. Ulterior, în anul 1942, Biserica Evanghelică a cedat imobilul B., organizație înființată prin Decretul nr. 830 din 20 noiembrie 1940 ca organizație cu statut de persoană juridică de sine stătătoare. A mai arătat că prin art. 1 din Decretul-lege nr. 1836 din 7 noiembrie 1944, a fost abrogată Legea nr. 830 din 21 noiembrie 1940 pentru constituirea B. și s-a prevăzut că toate bunurile care aparțineau B. să fie confiscate. Recurenta a susținut că instanța de apel a respins apelul pe motiv că retrocedarea bunului a fost făcută potrivit procedurii de retrocedare pe dreptul comun, iar această procedură ar fi trebuit să respecte prevederile speciale în materie, în caz contrar fiind o paralelă în materia retrocedărilor ce permite neregularități. Cele două proceduri de retrocedare se completează reciproc, iar reîntoarcerea bunului imobil în patrimoniul adevăratului proprietar trebuie permisă cu respectarea întregului cadru legislativ, în prezenta cauză fiind o situație de ocolire a cadrului procedural de restituire a bunului imobil ce a condus la înfrângerea legii, în atare condiții bunul reîntorcându-se la un proprietar care l-a folosit împotriva statului român în perioada nazistă, aspect sancționat atât de legislația internă, cât și de cea internațională. Conchizând, a arătat că motivul privind aplicarea greșită a normelor de drept material este întemeiat, sens în care a solicitat admiterea recursului. B. Recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov Prin recursul formulat, recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, urmare a rejudecării, schimbarea, în parte, a sentinței civile nr. 226 din 31 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Brașov, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesual pasive, cu consecința respingerii acțiunii formulate împotriva sa. După prezentarea situației de fapt, recurentul a învederat că, în mod greșit, instanța de apel a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor, pentru Statul Român, întrucât imobilul înscris inițial în cartea funciară sub numerele topografice x a fost preluat de Statul Român, prin Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale, în prezent Ministerul Muncii și Justiției Sociale. A mai arătat că reprezentarea Statului Român în proces se realizează prin Ministerul Finanțelor potrivit art. 223 din C. civ. și ale art. 3 pct. 81 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor, norme de drept material aplicate greșit de către instanța de apel. Așadar, date fiind mențiunile existente în CF nr. x Brașov, în mod eronat, instanța de apel a reținut faptul că reprezentarea Statului Român se realizează prin Ministerul Finanțelor, fără să aibă în vedere că legea a stabilit o altă persoană juridică de drept public care să reprezinte Statul Român în acest raport juridic, respectiv Ministerul Muncii și Justiției Sociale. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, recurentul a arătat că această excepție a fost invocată în raport de petitul prin care reclamanta a solicitat dobândirea, pe calea accesiunii imobiliare artificiale, a dreptului de proprietate asupra construcțiilor existente pe nr. cad. x din C.F. nr. x a localității Brașov și pe nr. cad. x din C.F. nr. x din C.F. nr. x a localității Brașov, instanța de apel tratând, în mod greșit, petitul privind accesiunea reală imobiliară artificială ca fiind o cerere în rectificare carte funciară. Motivarea potrivit căreia această cerere a fost soluționată în contradictoriu cu proprietarul tabular este eronată câtă vreme s-a reținut că bunul aparține județului Brașov, soluția respectivă încălcând prevederile art. 894 C. civ., precum și pe cele ale art. 577-597 C. civ. A mai arătat că Județul Brașov, fiind proprietar ex lege asupra imobilelor de la A.1.1. înscris în CF nr. x, are calitate procesuală pasivă raportat la petitul privind accesiunea reală artificială, potrivit art. 35 C. proc. civ., normă juridică aplicată eronat de instanțele de fond. Întrucât cele două clădiri se regăsesc pe raza teritorială a Municipiului Brașov, recurentul a opinat că nu pot face parte din domeniul public al statului, ci pot fi incluse în domeniul public județean sau local. Prin adresa nr. x/10.04.2019, Direcția Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului din cadrul Ministerului Finanțelor a răspuns solicitării recurentului și a arătat că nu a fost identificat în inventarul bunurilor din domeniul public al statului vreun bun care să corespundă descrierii celor două imobile, sala de spectacole și magazie; în plus, însăși reclamanta, prin acțiunea introductivă a solicitat ca Județul Brașov să îi lase în deplină proprietate și posesia magazia și sala de spectacole, aspect care creează prezumția că aceasta deține informații din care rezultă că bunul este de interes public județean, în acest sens fiind și decizia instanței de apel.

Apărările formulate în cauză La 9 martie 2021, recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a depus întâmpinare la recursul formulat de recurentul Muzeul de Etnografie Brașov, solicitând admiterea acestuia. La 7 aprilie 2021, recurentul Muzeul de Etnografie Brașov a depus note de ședință, reiterând susținerile din recurs.

Înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 8 februarie 2021 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris (dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Procedura de filtru Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursurile și a acordat termen de judecată la data de 02 martie 2022 pentru soluționarea acestora. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursurile în raport cu actele și lucrările dosarului, criticile și apărările formulate și cu prevederile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, urmează a fi analizat cu precădere, întrucât conține critici referitoare la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și a excepției lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice, pentru acest pârât. Sub un prim aspect, trebuie reținut că, prin demersul judiciar inițiat în cauză, reclamanta Biserica Evanghelică C.A - Parohia Brașov a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Județul Brașov și Statul Român, prin Municipiul Brașov, prin primar, și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să se dispună rectificarea înscrierii de la A1.1 din CF x Brașov, referitoare la nr. cadastral x, în sensul modificării descrierii imobilului prin eliminarea mențiunii sălii de spectacole și a magaziei; constatarea dobândirii de către reclamantă, pe calea accesiunii imobiliare artificiale a dreptului de proprietate asupra construcțiilor existente pe terenul cu nr. cadastral x din CF x Brașov și pe terenul cu nr. cadastral x din CF x Brașov și obligarea Județului Brașov să îi lase în deplină proprietate și posesie construcțiile existente pe terenul cu nr. cadastral x și y. Prin sentința civilă 226/S din 31 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Brașov, au fost respinse excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice, pentru pârâtul Statul Român și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii; s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Biserica Evanghelică C.A - Parohia Brașov, s-a dispus rectificare a înscrierii de la A1.1 din CF x Brașov, referitoare la nr. cadastral x, în sensul modificării descrierii imobilului prin eliminarea mențiunii sălii de spectacole și a magaziei. Soluția primei instanțe, privind dezlegarea acestor excepții procesuale - a lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru acest pârât, a fost validată de instanța de apel care a respins apelurile formulate în cauză, păstrând soluția primei instanțe. A reținut instanța de apel că, potrivit legislației în vigoare, cererea de întabulare nu se poate face decât împotriva aceluia care, la data înregistrării, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează a fi făcută înscrierea, iar proprietar tabular anterior asupra imobilului de la A1.1 din CF x Brașov, referitoare la nr. cadastral x era Statul Român. Totodată, a reținut că este lipsit de relevanță juridică prin intermediul cărui reprezentant Statul Român a preluat imobilul în discuție, importanță prezentând cine are calitatea de a reprezenta statul, la data formulării cererii introductive, iar conform art. 223 alin. (1) C. civ., această calitate o are Ministerul Finanțelor Publice. Înalta Curte constată, în baza situației de fapt reținute de către instanțele de fond, că imobilele indicate și descrise în cererea de chemare în judecată au fost deținute de Statul Român, în calitate de proprietar tabular, anterior înscrierii dreptului în favoarea reclamantei, acesta fiind menționat în evidențele cadastrale, din 05.08.1949, ca titular al dreptului de proprietate prin expropriere, dreptul de folosință urmând a fi exercitat de Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale de la acea epocă. Având în vedere această situație de carte funciară, sub aspectul intabulării dreptului de proprietate al părților în CF și față de principiul relativității înscrierii, în mod corect instanțele de fond au reținut că apelantul pârât are calitate procesuală pasivă. Față de aspectele expuse, se constată că Statul Român justifică legitimare procesuală pasivă în cauză. Această constatare este în acord cu dispozițiile art. 36 C. proc. civ., conform cărora "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății." Calitatea procesuală se determină, așadar, în raport cu litigiul dedus judecății, presupunând existența identității între persoana reclamantului, titulară a dreptului în raportul juridic (calitate procesuală activă) și între cea a pârâtului, care este persoana obligată în același raport juridic (calitate procesuală pasivă). Susținerea recurentului potrivit căreia Județul Brașov este proprietar ex lege asupra imobilelor de la A.1.1 înscris în CF nr. x nu este de natură să înlăture calitatea procesuală pasivă a statului în cadrul capetelor de cerere de rectificare a înscrierilor de carte funciară, de constatare a dobândirii de către reclamantă, pe calea accesiunii imobiliare artificiale, a dreptului de proprietate asupra construcțiilor și obligarea de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie construcțiile existente pe teren, neexistând nicio normă legală care să îi confere unității administrativ-teritoriale calitatea de reprezentant al Statului Român, în cadrul litigiului cu un astfel de obiect. În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice, pentru recurentul-pârât Statul Român, instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, această instituție are ca atribuție, printre altele, pe aceea de a reprezenta statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ. Or, în condițiile în care, în cauză, față de legea aplicabilă, nu este stabilit un alt organ/altă instituție abilitată să reprezinte Statul Român, sunt aplicabile dispozițiile amintite, așa încât Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de reprezentant legal al acestuia. Totodată, în același sens sunt și dispozițiile art. 223 alin. (1) C. civ., în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, potrivit cărora, în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, împotriva deciziei nr. 1022/Ap din 2 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă. În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Muzeul de Etnografie Brașov, acesta urmează a fi respins, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente: Din lecturarea motivelor de recurs formulate, rezultă că pârâtul Muzeul de Etnografie Brașov critică hotărârea instanței de apel sub aspectul soluției de respingere a apelului în ceea ce privește cererea sa de anulare a titlului în baza căruia reclamanta Biserica Evanghelică CA s-a înscris în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului construcție cu nr. cadastral x - C1 din CF x Brașov, reprezentând sală de spectacole și magazie, precum și asupra terenului aferent construcției hol de acces dinspre B-dul x către str. x, Brașov. Prin criticile formulate, critici ce se pot subsuma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că retrocedarea bunului a fost făcută potrivit procedurii de retrocedare de drept comun, iar această procedură ar fi trebuit să respecte prevederile speciale în materie, în caz contrar fiind o paralelă în materia retrocedărilor ce permite neregularități. Totodată, arată că cele două proceduri de retrocedare se completează reciproc, iar reîntoarcerea bunului imobil în patrimoniul adevăratului proprietar trebuie permisă cu respectarea întregului cadru legislativ. Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că trăsătura esențială a recursului este aceea că reprezintă o cale de atac în cadrul căreia controlul judiciar este limitat - în conformitate cu prevederile art. 488 din C. proc. civ. - la aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate, anume a celei pronunțate de instanța de apel. O primă limită este aceea care rezultă din prevederile art. 488 din C. proc. civ., anume că în etapa recursului pot fi invocate și analizate numai aspecte de nelegalitate, care sunt susceptibile de încadrare în cazurile de casare reglementate prin pct. 1-8 ale acestei norme juridice. Un atare context de evaluare nu permite o reapreciere a probelor și a situației de fapt ce a fost stabilită în etapele procesuale anterioare, astfel încât criticile prin care recurentul tinde la a provoca o astfel de reevaluare nu vor fi analizate, ele fiind incompatibile cu exercițiul dreptului la recurs. Instanțele de fond au reținut în mod corect că nu se poate dispune anularea titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului în cartea funciară, acesta neputând face obiect al analizei instanței, fiind reprezentat de o hotărâre judecătorească. Astfel, se constată că titlul în baza căruia a fost înscris terenul aferent holului de acces, la care face referire reclamantul, este reprezentat de sentința civilă nr. 127/D/2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, definitivă prin decizia civilă nr. 90/A/2011 a Curții de Apel Brașov în dosarul nr. x/2003. Soluționând recursul declarat împotriva acestei ultime hotărâri, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, cu putere de lucru judecat, că regimul juridic al imobilului ce face obiectul litigiului pendinte nu este reglementat de Legea nr. 10/2001, iar, întrucât, preluarea bunului a fost făcută prin Decretul lege nr. 485/1944, situat anterior intervalului 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, bunul imobil iese din sfera de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000. Cum imobilul nu face obiectul reglementării speciale în materie, valorificarea dreptului pretins se poate realiza pe calea dreptului comun. Așa fiind, recurentul nu mai poate aduce în dezbaterea judiciară acest aspect legat de legile speciale ce ar putea fi incidente în speță și nu poate pretinde contrariul celor statuate deja jurisdicțional. Drept urmare, în mod judicios, curtea de apel a reținut că instanța de fond nu avea posibilitatea legală de a dispune anularea titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului în cartea funciară, titlul sus menționat neputând face obiect al analizei decât prin căile de atac ordinare și/sau extraordinare prevăzute de lege, în cazurile, condițiile și cu respectarea strictă a termenelor anume reglementate de legiuitor. Cu privire la construcțiile sală de spectacole și magazie, din ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat, astfel cum a reținut instanța de apel, apreciere de fapt asupra căreia instanța de recurs nu poate face o reevaluare în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., că acestea nu fac parte din nr. cadastral x din CF x Brașov, fiind situate în realitate la nr. cadastral x din CF x și nr. cadastral x din CF cu același număr, motiv pentru care s-a respins primul petit din cererea introductivă din dosarul conex, cele două spații fiind înlăturate din descrierea nr. cadastral x - C1. Față de considerentele mai sus evocate, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a normelor de drept material în materie, caz în care critica de nelegalitate instituită de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. este nefondată și, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca neîntemeiat și recursul declarat în cauză de reclamantul Muzeul de Etnografie Brașov.