ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 407/2022

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimații BEJ "B." și C., revizuirea deciziei civile nr. 7 din 13 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la cererea de revizuire Prin decizia civilă nr. 1142 din 11 iunie 2020 Înalta Curte și-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Galați, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ. și că deciziile contradictorii sunt pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, astfel că instanța comună superioară în grad este Curtea de Apel Galați.

Decizia curții de apel Prin decizia civilă nr. 83/A din 23 septembrie 2021 Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 7 din 13 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 83/A din 23 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă a declarat recurs revizuentul A.. Prin cererea de recurs, revizuentul a formulat următoarele critici: A arătat că instanța a procedat la judecarea cauzei fără citarea părților, în lipsa sa, încălcând dreptul la egalitate de tratament în fața organelor de justiție, precum și a tuturor principiilor care guvernează desfășurarea procesului civil. Totodată, a menționat că a formulat cerere de amânare, întrucât pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se afla dosarul nr. x/2020, prin care a contestat decizia de declinare a competenței. A susținut că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea flagrantă a normelor de procedură, anume fără citarea părților. Pe fond, a menționat că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire nu a respectat și nu a ținut cont de cele solicitate prin motivele revizuirii. Din motivarea deciziei recurate se observă că aceasta este rezultatul unui "carambol", astfel încât hotărârile Judecătoriei Focșani și Tribunalului Vrancea, față de care se invocă excepția tardivității, nu reprezintă un moment cert de la care începe să curgă termenul prevăzut de lege pentru promovarea cererii de revizuire. A mai susținut că, deși Curtea de Apel Galați aprobă ca fiind corectă hotărârea dată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2014, dosar execuțional nr. x/2012, prin care se constată perimarea actelor de executare silită, executorul judecătoresc a schimbat, de la sine putere, creditorul în dosarul execuțional nr. x/2012, fără a fi trecut prin verificarea instanțelor judecătorești, ceea ce reprezintă o încălcarea flagrantă a legii. În continuare, recurentul-revizuent a expus aceleași critici pe care le-a cuprins în cererea de revizuire, concluzionând că dispozițiile deciziei civile nr. 7 din 13 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2018 sunt potrivnice cu cele ale deciziei civile nr. 42 din 25 mai 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2014, prin care s-a constatat în mod definitiv perimarea actelor de executare silită. Astfel, a iterat următoarele aspecte: împrejurarea că titlul executoriu nu i-a fost comunicat, documentul nu conține elementele de fond care să îi confere caracterul unui titlul executoriu, nu există dovada actului de cesiune a creanței către alt creditor chirografar, executorul judecătoresc nu poate dispune schimbarea creditorului, față de momentul deschiderii dosarului de executare nr. 530/2012 se poate constata prescripția dreptului la noua executare silită și perimarea actelor de executare silită, executorul judecătoresc eludează legea prin schimbarea naturii juridice a bunurilor urmărite, creditul este achitat, executorul judecătoresc a continuat executarea silită deși prin hotărârea nr. 42 din 25 mai 2018 Tribunalul Vrancea a constatat că a intervenit perimarea actelor de executare silită. Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză: 5.1. La 26 februarie 2021 a depus întâmpinare intimata C. S.R.L., prin care a solicitat respingerea recursului ca nelegal și netemeinic, invocând aceleași apărări ca în fața instanței de fond. A solicitat admiterea excepției netimbrării și anularea cererii în cazul în care nu au fost respectate dispozițiile legale privind timbrarea. În ceea ce privește excepția prescripției executării silite, a arătat că judecătoria și tribunalul au respins această cerere, motiv pentru care nu trebuie analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Referitor la invocarea perimării executării silite a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru incidența perimării. Cu privire la solicitarea recurentului de anulare a actelor de executare silită a menționat că acestea au fost întocmite cu respectarea regulilor de fond și de formă. Referitor la necomunicarea notificării privind încheierea contractului de cesiune între părți a invocat că acesta a fost înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, ceea ce este suficient pentru opozabilitatea cesiunii. Cu privire la pretinsa pierdere a calității de titlu executoriu a contractului de credit după momentul cesiunii a concluzionat că puterea de titlu executoriu este păstrată de contractele de credit cesionate, încheiate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 52/2016, aceasta fiind consacrată prin art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, executorialitatea fiind asociată cu creanța, iar nu cu înscrisul ca atare. 5.2. La 21 martie 2021 a depus răspuns la întâmpinare recurentul-revizuent A., prin care a susținut că întâmpinarea nu corespunde realității și că are un conținut identic cu cele depuse la fond.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 9 decembrie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Principala critică expusă de recurentul-revizuent privește încălcarea de către instanța învestită cu cererea de revizuire a normelor de procedură civilă, întrucât a procedat la judecarea cauzei fără să citeze părțile, prin urmare aceasta va fi analizată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Critica este nefondată. Înalta Curte constată că, prin rezoluția din 20 iulie 2020, Curtea de Apel Galați a fixat termen de judecată la 23 septembrie 2020 pentru soluționarea cererii de revizuire, termen pentru care revizuentul a fost citat la domiciliul său la 22 iulie 2020, conform dovezii de înmânare de la dosarul curții de apel. Astfel, reiese că instanța a respectat dispozițiile art. 153 C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel." În continuare, recurentul-revizuent a susținut că motivarea deciziei recurate este rezultatul unui "carambol", astfel încât hotărârile Judecătoriei Focșani și Tribunalului Vrancea, față de care se invocă excepția tardivității, nu reprezintă un moment cert de la care începe să curgă termenul prevăzut de lege pentru promovarea cererii de revizuire. Înalta Curte reține că în legătură cu soluționarea cererii de revizuire nu a fost invocată excepția tardivității, astfel că această critică nu poate fi primită, din moment ce curtea de apel nu a analizat tardivitatea acestei cereri, ci a procedat la soluționarea sa pe fond, apreciind că prin decizia civilă nr. 7/2020 pronunțată de Tribunalul Vrancea nu s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 42/2018 pronunțată de același tribunal. A mai susținut că, deși Curtea de Apel Galați aprobă ca fiind corectă hotărârea dată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2014, prin care se constată perimarea actelor de executare silită, executorul judecătoresc a schimbat, de la sine putere, creditorul în dosarul execuțional nr. x/2012, ceea ce reprezintă o încălcarea flagrantă a legii. De asemenea, recurentul-revizuent a expus o serie de afirmații pe care le-a cuprins și în cererea de revizuire, precum: împrejurarea că titlul executoriu nu i-a fost comunicat, documentul nu conține elementele de fond care să îi confere caracterul unui titlul executoriu, nu există dovada actului de cesiune a creanței către alt creditor chirografar, executorul judecătoresc nu poate dispune schimbarea creditorului, față de momentul deschiderii dosarului de executare nr. 530/2012 se poate constata prescripția dreptului la noua executare silită și perimarea actelor de executare silită, executorul judecătoresc eludează legea prin schimbarea naturii juridice a bunurilor urmărite, creditul este achitat, executorul judecătoresc a continuat executarea silită deși prin hotărârea nr. 42 din 25 mai 2018 Tribunalul Vrancea a constatat că a intervenit perimarea actelor de executare silită. Înalta Curte constată că recurentul-revizuent nu a invocat elemente care să privească contradictorialitatea hotărârilor ce formează obiectul revizuirii, ci a formulat critici asupra fondului cauzei. Aceste susțineri nu constituie critici de nelegalitate cu privire la hotărârea recurată, ci exprimă nemulțumirea părții referitor la modul în care se desfășoară executarea silită, motiv pentru care nu pot face obiectul analizei în recurs. Cum prin decizia recurată s-a analizat dacă decizia civilă nr. 7 din 13 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2018 este potrivnică deciziei civile nr. 42 din 24 mai 2018 pronunțată de același tribunal în dosarul nr. x/2014, prin cererea de recurs puteau fi învederate critici care să privească conformitatea acestei hotărâri cu regulile de drept aplicabile. Recursul este o cale extraordinară de atac, deoarece se poate exercita doar pentru motivele arătate de lege, nedevolutivă, ce conferă părților dreptul de a invoca în fața instanței de recurs critici care să privească doar nelegalitatea hotărârii recurate, din moment ce în recurs nu are loc o rejudecare a fondului pricinii. Concluzionând, aceste susțineri nu pot fi primite, întrucât nu constituie critici de nelegalitate cu privire la hotărârea recurată, ci exprimă nemulțumirea părții referitor la modul în care se desfășoară executarea silită, Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea art. 496 C. proc. civ.