ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 400/2022

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

Deliberând, asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin decizia nr. 119 din 10 martie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a constatat perimată cererea de recurs formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1224 pronunțată la 25 septembrie 2018 de Tribunalul Prahova.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub dosar nr. x/2022, la 25 ianuarie 2022.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că a aflat de la poliția din localitatea Breaza despre decesul pârâtului B., această situație de fapt fiind ascunsă de către ceilalți moștenitori, motiv pentru care cere reluarea judecății. A mai arătat că termenul de perimare a fost suspendat pe perioada stării de urgență, partea fiind împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

Intimatul B. a depus întâmpinare în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Împotriva aceleiași decizii, revizuentul A. a mai declarat anterior recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub dosar nr. x/2018, la 15 iunie 2020.

Prin decizia nr. 1508 din 15 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 119 din 10 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, ca inadmisibil.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac declarate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia prin care s-a constatat perimat recursul exercitat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1224 din 25 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Prahova.

În conformitate cu dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".

De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele "date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Cum perimarea este un simplu incident în judecarea cauzei, incident care se rezolvă în cursul judecății pe cale de excepție, nu se poate admite ca, pentru hotărârea prin care se rezolvă acest incident, să existe o cale de atac pe care legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului. Așadar, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluționată prin reținerea unui incident procedural, cum este cel al perimării, au caracter irevocabil.

Prevederile art. 253 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu pot fi interpretate în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată perimarea tocmai în legătură cu judecata unui recurs.

Aceasta, întrucât intenția legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului (recurs la recurs), după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.

Astfel spus, hotărârea pronunțată asupra perimării, care reprezintă un incident procedural, poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac, conform principiului accesorium sequitur principale.

Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia civilă nr. 119 din 10 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

Dreptul de a folosi o cale de atac este unic și se epuizează chiar prin exercițiul său, motiv pentru care calea de atac a recursului poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, o parte neputându-se judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat în cauză ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 119 din 10 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2022.