ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 581/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la 15 iunie 2018, sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 720/30.03.2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin încheierea pronunțată la 12 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cererii de revizuire, pentru lipsa părților.

Ulterior, prin încheierea din 16 septembrie 2019, la solicitarea revizuentului și în temeiul art. 415 alin. (1) C. proc. civ., instanța a dispus repunerea cauzei pe rol.

Prin încheierea din 14 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 al Curții Militare de Apel București.

La 1 februarie 2021, revizuentul a solicitat repunerea cauzei pe rol și introducerea în cauză a numiților B. și C., în calitate de moștenitori ai intimatului D., decedat la 29 decembrie 2020 și a arătat că dosarul penal a fost soluționat, în mod definitiv.

Prin încheierea din 22 martie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a dispus repunerea cauzei pe rol, având în vedere că nu mai subzista motivul suspendării, fiind soluționat dosarul penal, însă, prin aceeași încheiere, instanța, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cererii de revizuire, pentru lipsa părților, constatând că niciuna din părțile legal citate nu s-a înfățișat în instanță, iar la dosar nu a fost depus vreun înscris prin care să se fi solicitat judecata în lipsă.

Împotriva încheierii din 22 martie 2021 a formulat recurs revizuentul A..

În cuprinsul cererii de recurs, revizuentul a invocat, în esență, faptul că prin citația emisă la 12 februarie 2021 pentru termenul de judecată din 22 martie 2021 s-a precizat că "în caz de neprezentare a părților în proces, se va putea trimite un înscris, judecata urmând a se face în lipsă. Să depuneți o copie de pe certificatul de deces al intimatului D.".

Ca atare, s-a conformat citației din 12.02.2021 și a depus, la dosar, un înscris care a cuprins și răspunsul Serviciului de Stare Civilă la cererea revizuentului, înregistrat sub nr. x/10.03.2021 cu privire la certificatul de deces al intimatului D..

A considerat că, în mod greșit, instanța a dispus suspendarea cauzei, întrucât aceasta trebuia să dispună abilitarea revizuentului pentru a face demersurile necesare pentru depunerea unei copii de pe certificatul de deces al intimatului, având în vedere și faptul că prin citația emisă se recomanda evitarea prezenței la sediul instanței dacă nu era absolut necesară.

A mai susținut că prin depunerea înscrisului, anume răspunsul Serviciului de Stare Civilă, și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță prin citația emisă la 12 februarie 2021, astfel că nu se impunea suspendarea cauzei, precizând și faptul că din motive medicale nu putea fi prezent la termenul din 22 martie 2021.

În continuare, recurentul a dezvoltat, pe larg, motive ce privesc fondul litigiului.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 25 octombrie 2021, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurentul are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate și că recursul a fost timbrat corespunzător.

Completul de filtru C4, la 25 octombrie 2021, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar recurentul a formulat punct de vedere cu privire la acesta și, ulterior, a depus și note scrise, solicitând admiterea recursului și judecarea cauzei pe fond.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 17 martie 2022, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci în esență, se fac susțineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci privesc elemente ale situației de fapt contestate de recurent referitoare la solicitarea revizuentului de introducere în cauză a numiților B. și C., în calitate de moștenitori ai intimatului D., iar nu nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei, pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În atare situație, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurentului privitoare la considerentele încheierii atacate, respectiv în ce au constat, în mod efectiv greșelile instanței pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat prin memoriul de recurs.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că niciuna din părțile legal citate nu s-a înfățișat în instanță, iar la dosar nu a fost depus, de nici o parte, vreun înscris prin care să se fi solicitat judecata în lipsă în faza procesuală a revizuirii.

Cum memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise, fiind străine de considerentele încheierii atacate, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentul-revizuent nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 22 martie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2021.