ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2227/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă, la data de 15 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat in judecata pe pârâta B. S.A., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să o oblige pe pârâtă la ștergerea datelor/informațiilor înregistrate în sistemul de evidență al Biroului de Credit S.A., care au fost prelucrate cu încălcarea principiului echității și transparenței, raportat la categoria de date prelucrată și la data prelucrării efective, respectiv a datelor reprezentând data actualizării, categoria de întârziere, suma restantă, data primei restanțe, precum și orice alte observații sau mențiuni și respectiv a datelor reprezentând tipul contului, stare, data acordării, durata contului, valuta, suma acordată, suma datorată și data primei restanțe, date care nu sunt colectate de la persoana vizată (fiind rezultate din derularea relației contractuale și prelucrate ulterior) și pentru care operatorul nu a respectat obligația de informare prealabilă corectă, ce decurge din art. 12 alin. (2) din Legea nr. 677/2001, cu aplicarea principiilor compatibile ale Deciziei A.N.S.P.D. C. pen. nr. 105/2007 raportat la art. 8 lit. a) din Convenția 108 din 1981.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata prejudiciului moral suferit prin prelucrarea datelor sale cu caracter personal în sistemul de evidență al Biroului de Credit S.A., precum și pentru încălcarea drepturilor sale, prevăzute de R.G.P.D., astfel: suma de 3.000 RON pentru faptul că i-a fost încălcat dreptul la viață intimă și familială și respectiv suma de 100 RON/zi, reprezentând daune-interese, începând cu data înregistrării acțiunii și până la data la care operatorul restabilește în tot legalitatea cu privire la prelucrarea datelor sale cu caracter personal în sistemul de evidență al Biroului de Credit S.A., cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate: Regulamentul U.E. nr. 679/2016 - R.G.P.D., Legea nr. 677/2001, decizia A.N.S.P.D.. C. pen. nr. 105/2007, art. 111 și art. 112 din O.U.G. nr. 99/2006, art. 71, art. 77 art. 1206, art. 1207, art. 1214, art. 1215, art. 1349, art. 1357, art. 1364, art. 1381 și art. 1385 C. civ., Constituția României, Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptata la Strasbourg la 28 ianuarie 1981.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5588 din data de 26 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Judecătoria Cluj-Napoca a făcut aplicarea prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, apreciind că instanța competentă este cea în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, iar, din înscrisul aflat la dosar rezultă că acesta domiciliază în județul Timiș, în raza de competență a Judecătoriei Timișoara.

Totodată, a reținut că este real ca Legea nr. 677/2001 a fost abrogata la data de 25 mai 2018, însă a considerat că acest aspect este lipsit de relevanță în speță, deoarece din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prezenta acțiune vizează două raportări făcute de pârâtă sub imperiul acestui act normativ, la data de 31 martie 2016 și respectiv la data de 15 septembrie 2016.

2.2. Prin sentința civilă nr. 20712 din data de 19 octombrie 2022, Judecătoria Timișoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Timișoara, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța superioară și comună celor două judecătorii, pentru soluționarea conflictului, și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului de competență.

Astfel, Judecătoria Timișoara, secția I civilă a constatat că, față de obiectul specific al cererii de chemare în judecată, care vizează protecția datelor cu caracter personal, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 79 din Regulamentul U.E. nr. 679/2016 și art. 24 din Legea 102/2005, republicată, în conformitate cu care instanța competentă a soluționa un litigiu în care se solicită repararea unui prejudiciu rezultat în urma unei prelucrări de date cu caracter personal, efectuată ilegal, este cea de la sediul operatorului sau al persoanei împuternicite de operator ori de la reședința obișnuită a persoanei vizate.

A mai reținut și că prevederile de mai sus erau singurele în vigoare la data înregistrării de către reclamant a cererii de chemare în judecată, respectiv 15 mai 2019, Legea nr. 677/2001 fiind abrogată la 25 mai 2018, tocmai ca urmare a adoptării modificărilor la Legea nr. 102/2005, prin Legea 129/2018.

A apreciat că, sub aspect procesual, în ceea ce privește competența, au relevanță normele de procedură în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, or, acestea prevedeau o competență teritorială alternativă, Judecătoria Cluj-Napoca, instanța de la sediul pârâtei, fiind competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă și Judecătoria Timișoara, secția I civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale incidente cauzei.

Astfel, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă a făcut aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, în timp ce Judecătoria Timișoara, secția I civilă a reținut incidența prevederilor art. 79 din Regulamentul U.E. nr. 679/2016 și ale art. 24 din Legea 102/2005, republicată.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat să se dispună ștergerea datelor/informațiilor înregistrate în ceea ce îl privește din sistemul de evidență al Biroului de Credit S.A., invocând, în drept, dispozițiile Regulamentului U.E. nr. 679/2016, Legea nr. 677/2001, decizia A.N.S.P.D.. C. pen. nr. 105/2007, art. 111 și art. 112 din O.U.G. nr. 99/2006, art. 71, art. 77 art. 1206, art. 1207, art. 1214, art. 1215, art. 1349, art. 1357, art. 1364, art. 1381 și art. 1385 C. civ., Constituția României, Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptata la Strasbourg la 28 ianuarie 1981.

Raportat la obiectul cauzei și la temeiurile de drept invocate de către parte, Înalta Curte reține că, în speță, instanța competentă a soluționa litigiul se stabilește în raport de dispozițiile legii naționale speciale ce reglementează protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, după cum au și reținut cele două judecării aflate în conflict.

În acord cu cele reținute de Judecătoria Timișoara, secția I civilă, din perspectiva aplicării în timp a normelor procedurale ce statuează asupra competenței de soluționare a cauzei, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 102/2005, republicate, privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, în forma în vigoare la data demarării prezentului litigiu, 15 mai 2019.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 102/2005, orice persoană care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrări de date cu caracter personal, efectuată ilegal, se poate adresa instanței competente pentru repararea acestuia, iar, conform alin. (4) al aceluiași articol, instanța competentă este cea de la sediul operatorului sau al persoanei împuternicite de operator ori de la reședința obișnuită a persoanei vizate.

Dispozițiile legale mai sus citate prevăd o competență teritorială alternativă, ipoteză în care alegerea între instanțele deopotrivă competente revine reclamantului, în aplicarea art. 116 C. proc. civ.

În prezenta cauză, reclamantul a înțeles să sesizeze cu soluționarea litigiului Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, instanță competentă prin raportare la sediul operatorului B. S.A. (Cluj-Napoca, județul Cluj), fixând în mod definitiv competența de soluționare a cererii în favoarea acesteia. Prin urmare, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă nu mai putea să dispună, nici din oficiu și nici la cererea vreunei părți, declinarea competenței.

Față de cele anterior reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2022.