ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2780/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 18 august 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), arătând că înțelege să conteste răspunsul primit prin care ANSPDCP prelungește nejustificat termenul de soluționare a plângerii înregistrate sub nr. x/06.06.2017 cu termen de soluționare efectivă la data de 06.07.2017 și solicită ca, prin hotărârea judecătorească, pronunțată în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu dispozițiile incidente din Legea nr. 677/2001 și aplicarea prioritară a Directivei 95/46/CE: (1) să fie obligată pârâta la soluționarea plângerii înregistrate sub nr. x/06.06.2017 cu respectarea condițiilor și a termenului prevăzut de art. 25 alin. (5) și (6) și aplicarea alin. (10) din Legea nr. 677/2001, cu aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (5) și (6) din Legea nr. 554/2004; (2) în temeiul art. 25 alin. (9) din Legea nr. 677/2001 suspendarea prelucrării datelor cu caracter personal, prin dezvăluirea datelor negative participanților, transmise de către participant, până la soluționarea definitivă pe fond a plângerii; (3) să fie obligată pârâta în temeiul art. 18 alin. (4) lit. e) la plata sumei de 1.000 RON reprezentând daune morale, pentru faptul că nu a soluționat plângerea în termen legal, permițând prelucrarea ilegală a datelor sale cu caracter personal, menținând o stare permanentă de incertitudine și nesiguranță față de respectarea drepturilor sale apărate prin Directiva 95/46/CE; (4) cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1520 din 29 martie 2018, Curtea de Apel București a hotărât următoarele:

- a respins ca neîntemeiate excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția tardivității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității în referire la lipsa de interes a cererii de chemare în judecată;

- a admis în parte excepția netimbrării, în limita capătului de cerere privind acordarea de daune morale;

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal;

- a obligat pârâta să soluționeze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/06.06.2017, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri sub acest aspect;

- a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbre;

- a anulat capătul de cerere privind acordarea de daune morale, ca netimbrat;

- a respins în rest cererea de chemare în judecată;

- a respins cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată, ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței atacate, în ceea ce privește soluția de obligare a sa "să soluționeze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/06.06.2017, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri sub acest aspect" și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Legal citat, intimatul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare față de recursul declarat în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de față, reclamantul A. a formulat critici față de nesoluționarea în termen a plângerii adresate pârâtei Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării datelor cu Caracter Personal, solicitând obligarea acestei autorități la emiterea unei decizii, potrivit art. 25 din Legea nr. 677/2001. La dosarul cauzei a fost depusă adresa nr. x/05.09.2017, prin care autoritatea pârâtă a informat reclamantul că cererea sa este neîntemeiată, iar că aspectele sesizate necesită administrarea de dovezi suplimentare din partea petentului.

Soluționând acțiunea cu care a fost învestită, instanța de fond a constatat caracterul parțial temeinic al cererii de chemare în judecată, reținând, în esență, că ANSPDCP nu a opus reclamantului o conduită culpabilă în legătură cu forma sesizării adresate, ci chiar cu fondul acesteia, respectiv temeinicia aspectelor deduse spre analiză autorității publice, aspect ce intră însă în competența sa administrativă legală și obligatorie. În aceste condiții, nu revine petentului să desfășoare investigațiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 în competența ANSPDCP, ci autorității publice înseși, care nici după aproximativ 9 luni de la data primirii cererii nr. x/06.06.2017 nu a lămurit pretinsa prelucrare nelegală a datelor cu caracter personal proprii reclamantului, astfel încât a obligat pârâta la emiterea unei decizii cu privire la plângerea depusă de reclamant.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date:

"Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispozițiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Soluția este definitivă și irevocabilă."

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

În speță, instanța de fond a pronunțat o soluție în considerarea refuzului nejustificat al autorității pârâte de a soluționa cererea depusă de reclamant. Și în acest caz, calea de atac judicioasă rămâne cea prevăzută de legea specială pentru situația soluționării cererii prin emiterea actului administrativ.

Pe cale de consecință, sentința recurată are caracter definitiv, conform tezei finale a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, iar recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinței civile nr. 1520 din 29 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2021.