ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2147/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin acțiunea înregistrată la 22 iunie 2017 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ sub dosar nr. x/2017, în temeiul art. 19 din Legea 554/2004, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei totale de 13.162.000 RON, reprezentând despăgubiri civile - daune morale și dobânda legală.

Reclamanta a formulat cerere completatoare prin care a arătat că își completează temeiul legal al acțiunii cu prevederile art. 538 - 541 C. proc. pen., precum și cadrul procesual, în sensul că înțelege să cheme în judecată și pe pârâții Direcția Națională Anticorupție București și Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați.

Ulterior, reclamanta a depus precizări, arătând că cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 538 - 541 C. proc. pen. și că înțelege să judece numai cu pârâtul Statul Român prin Ministrul Finanțelor Publice.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că a fost asociat unic al S.C. B. S.R.L. cunoscută sub marca x, până când aceasta a intrat în faliment. În timpul urmăririi penale Direcția Națională Anticorupție a dispus sigilarea depozitelor de carne ale societății la data de 22.06.2011 și, ulterior, a procedat la confiscarea și dirijarea în vederea incinerării a tuturor cantităților de carne aflate în depozitele societății.

Măsurile organelor de urmărire penală au avut ca finalitate intrarea societății în faliment și cauzarea de prejudicii materiale și morale, motiv pentru care solicită obligarea pârâților la plata contravalorii cărnii confiscate, contravaloarea beneficiului nerealizat ca urmare a imposibilității de reinvestire a sumelor pe care societatea le-ar fi obținut din vânzarea cărnii, contravalorii serviciilor de neutralizare a cărnii confiscate nelegal de Direcția Națională Anticorupție, daune morale pentru prejudiciul de imagine adus societății, în total suma de 13.162.000 RON.

Prin sentința nr. 205 din 5 octombrie 2017, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub dosar nr. x/2017.

La 6 martie 2018 s-a formulat cerere de intervenție principală de către C., admisă în principiu prin încheierea din 11 aprilie 2018.

Prin cererea de intervenție principală, intervenientul C. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.639.771,70 RON, sumă cu care a împrumutat S.C. B. S.R.L. și cu care s-a înscris la masa credală a societății, dar care nu a fost recuperată.

Prin încheierea din 20 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Galați, s-au respins, ca nefondate, excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale pasive și excepția de inadmisibilitate.

La 23 august 2018 Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați a formulat cerere de intervenție principală, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 500.203 RON, reprezentând impozite și taxe, sumă cu care intervenienta s-a înscris la masa credală a S.C. B. S.R.L., dar care nu a fost recuperată. Prin încheierea din 7 noiembrie 2018 s-a admis în principiu cerere de intervenție.

Prin sentința civilă nr. 1260 din 20 decembrie 2018 a Tribunalului Galați, a fost respinsă, ca nefondată, cererea principală formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Au fost respinse cererile de intervenție, ca nefondate.

Prin decizia nr. 55/A din 6 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. și de intervenientul în nume propriu C. împotriva sentinței civile nr. 1260 din 20 decembrie 2018 a Tribunalului Galați.

Împotriva deciziei nr. 55/A din 6 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, reclamanta A. și de intervenientul în nume propriu C. au declarat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 iulie 2021.

În cuprinsul cererii de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au arătat că instanța de apel nu a analizat critica din apel vizând participarea procurorului Direcției Naționale Anticorupție la soluționarea litigiului, având în vedere renunțarea expresă a reclamantei A. la solicitarea judecata în contradictoriu cu Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, precizare făcuta în fața instanței de fond la termenul din 6 februarie 2018, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 7 C. proc. civ.

Din acel moment, urmare a împrejurării că Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați nu mai avea calitate procesuală pasivă, participarea procurorului în cauză putea fi realizată în condițiile art. 92 C. proc. civ.

Astfel cum recurenții au arătat în fața instanței de apel la termenul din 20 ianuarie 2021, calitatea procurorului care participă în procesul civil în cauze precum cel din speță constituie o împrejurare care face parte din categoria celor care, în caz de încălcare, determină sancțiunea nulității absolute a hotărârii, în condițiile art. 92 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. c)

2

din O.U.G. nr. 43/2002, așa cum a fost modificat prin art. IV din O.U.G. nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitare demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor c prevenire și combatere a corupției, normă specială intrată în vigoare la data 27.04.2004:"(I) Atribuțiile Direcției Naționale Anticorupție sunt următoarele: ...c) participarea, în condițiile legii, la ședințele de judecată."

Art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, normă generală, intrată în vigoare la data de 27.09.2004, dispune că " în procesele penale, la ședința de judecată participă procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori alt procuror desemnat de conducătorul parchetului."

Art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, normă specială, tranzitorie, intrată în vigoare la data de 01.02.2014 prevede că "la judecarea cauzelor și la soluționarea propunerilor, contestațiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție potrivit legii vechi, precum și a celor care au rămas în competența acesteia în condițiile alin. (1), participă procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție."

Art. 88

8

alin. (2) din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, normă specială intrată în vigoare la data de 23.10.2018, dispune că "participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența secției de asigură de procurori din cadrul secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu judecarea cauzei."

Recurenții precizează că obiectul litigiului vizează răspunderea specială a Statului pentru cazurile la care se referă dispozițiile art. 539 - 541 C. proc. pen., fiind evident că nu exista niciuna dintre situațiile vizate de dispozițiile legale anterior redate, astfel că participarea reprezentantului structurii Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați nu are acoperire legală și determină nulitatea hotărârii pronunțate prin aplicarea greșita a prevederilor menționate.

Procedura reparării pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciară sau în caz de privare nelegală de libertate este una specială, cuprinsă în Capitolul VII al Titlului IV al C. proc. pen. intitulat "Proceduri speciale", procedură ce derogă de la drept comun general, în baza principiului specialia derogant generalibus.

Instanța de apel, raportându-se la considerentele deciziei nr. 374/28.05.2019 a Curții Constituționale, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 538 alin. (1) C. proc. pen., a analizat noțiunea de "eroare judiciară" prin comparație cu ceea ce reprezintă o aplicare greșită a legii, având în vedere dispozițiile art. 538-541 C. proc. pen., art. 3 din Protocolul 7 din CEDO, art. 5 pct. 5 din CEDO și art. 52 din Constituție, concluzionând că soluția pronunțată de prima instanță este legală.

Această concluzie este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor legale pe care reclamanta A. și intervenientul în nume propriu C. și-au întemeiat cererile și încălcă, în mod nepermis, soluția definitivă (prin neapelare) dispusă prin încheierea din 20 aprilie 2018 a Tribunalului Galați, prin care instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii.

Arată că soluționarea cauzei prin respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinarea depusă de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice (excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și excepția inadmisibilității) și neatacarea respectivei soluții de către pârât creează premisele pentru o veritabilă admitere a acțiunii, astfel încât respingerea apelului, indiferent de motivare, reprezintă o încălcare a excepției autorității de lucru judecat, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 432 în referire la art. 430 C. proc. civ.

Înfrângerea efectelor autorității de lucru judecat prin respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, încălcă și principiul neînrăutățirii situației în propria cale de atac reglementat de dispozițiile art. 481 C. proc. civ.

Considerentele instanței de apel reprezintă o aplicare greșită a prevederilor art. 538 C. proc. pen. ce reglementau existența răspunderii obiective a Statului, a art. 3 din Protocolul 7 al CEDO și art. 5 pct. 5 CEDO - critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 22 octombrie 2021 intimata-intervenientă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, atât în nume propriu, cât și în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat. În subsidiar, a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei A. și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

La 5 noiembrie 2021 recurenții au transmis prin e-mail răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimații-pârâți și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Prin încheierea din 12 mai 2022 completul de filtru a admis, în principiu, recursul și a fixat termen, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Într-o primă critică, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții reiterează chestiunea pusă în discuție în fața instanței apel privind participarea la ședințele de judecată a procurorului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați.

Pretinzând încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c)

2

din O.U.G. nr. 43/2002, raportat la dispozițiile Legii nr. 78/2000 care reglementează atribuțiile procurorilor Direcției Naționale Anticorupție, respectiv a dispozițiilor art. 91 coroborat cu art. 28 alin. (3) lit. e) din Regulamentul din 14 noiembrie 2019 de ordine interioară al Parchetelor, aprobat prin hotărârea secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 947/2019, recurenții arată că, în măsura în care Ministerul Public aprecia că dorește să participe la ședințele de judecată în temeiul art. 92 alin. (2) C. proc. civ., nu o putea face decât printr-o unitate de Parchet corespondentă instanței de judecată, respectiv printr-un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. Apreciază că, pentru participarea nelegală la ședințele de judecată a procurorului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, în cauză intervine sancțiunea nulității absolute a hotărârii, în condițiile art. 92 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la acest aspect, instanța de apel s-a pronunțat prin încheierea din 14 iunie 2019, reținând:

"Curtea învederează faptul că a existat o preocupare din partea instanței față de această situație, s-a identificat și textul de lege, respectiv art. 3 din Ordonanța de înființare a DNA, în care se menționează clar că procurorul de ședință în astfel de cauze este cel care a făcut parte din structura care a întocmit actele de urmărire penală".

Această încheiere premergătoare, prin care curtea de apel a stabilit căreia dintre unitățile de parchet îi revine sarcina să participe la ședințele de judecată, nu a fost atacată cu recurs în condițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 494 C. proc. civ., astfel încât, reținerea instanței de apel referitoare la procurorul abilitat de lege să participe la ședința de judecată conform art. 92 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi supusă controlului de nelegalitate din perspectiva evidențiată de recurenți.

Dat fiind că participarea procurorului a fost obligatorie inclusiv în fața instanței de recurs, procedând la o atare verificare, Înalta Curte a constatat că participarea procurorului în cauzele civile este reglementată prin Ordinul nr. 62 din 1 aprilie 2016 emis de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, act normativ ce în cuprinsul art. 6 prevede că:

"în cauzele prevăzute la lit. B) pct. 3 (cererile pentru repararea pagubelor în caz de erori judiciare în procesele penale - art. 541 alin. (3) rap. la art. 538 din C. proc. pen.) și 4 (cererile pentru repararea pagubei în cazul privării nelegale de libertate - art. 541 alin. (3) rap. la art. 539 din C. proc. pen.), lit. C) pct. 7 și 8, respectiv, lit. D) pct. 6 din Anexa nr. 3, participă procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, atunci când situația generatoare de daune rezultă din dosarele penale în care aceste direcții au propus sau, după caz, au dispus luarea măsurilor preventive ori restrictive de libertate ori au întocmit rechizitoriul". În speță, rechizitoriul din 4 noiembrie 2011 a fost întocmit de Direcția Națională Anticorupție, astfel încât, contrar susținerilor recurenților (întemeiate pe texte normative ce fac referire la participarea procurorului în procesele penale), participarea reprezentantului structurii Direcției Naționale Anticorupție în cauza civilă în temeiul dispozițiilor art. 92 alin. (2) C. proc. civ. are acoperire legală.

Faptul că procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați nu s-a comportat în sensul art. 92 alin. (2) C. proc. civ. nu poate face obiect al analizei în fața instanței de recurs, în considerarea acelorași dispoziții ale art. 466 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 494 C. proc. civ., împotriva încheierilor ce relevă, din perspectiva recurenților, depășirea limitelor participării procurorului la ședința de judecată nefiind formulat recurs.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurenții prezintă în cererea de recurs considerații în mare parte teoretice referitoare la procedura reparării pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciară sau în caz de privare nelegală de libertate.

Contrar susținerilor recurenților, soluționarea cauzei prin respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității, soluție dispusă prin încheierea din 20 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Galați și neapelată de către pârât, nu creează premisele admiterii acțiunii. Faptul că au fost respinse excepțiile nu înseamnă că este întemeiată pe fond acțiunea și nu reprezintă o încălcare a excepției autorității de lucru judecat, astfel cum se arată în cererea de recurs.

Cu privire la excepția inadmisibilității, Tribunalul Galați a reținut că față de temeiul de drept al acțiunii reprezentat de dispozițiile art. 538-541, C. proc. pen. nu instituie îndeplinirea vreunei proceduri prealabile, fiind recunoscut de principiu dreptul de a obține repararea pagubei pentru prejudiciile cauzate din derularea procesului penal.

Or, referitor la incidența art. 539 C. proc. pen., instanța de apel a constatat că în speță nu a existat o privare de libertate a intervenientului C. pe parcursul procesului penal și implicit acest temei de drept nu poate fi avut în vedere la soluționarea cauzei pe fond.

În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 538 C. proc. pen., instanța a reținut că principala condiție de fond vizează preexistența unei hotărâri definitive de condamnare, împrejurare ce nu se verifică în cauză dat fiind că, urmare a exercitării căilor de atac, s-a dispus achitarea pentru faptele de dare de mită și de falsificare de alimente. Faptul că, printr-o jurisprudență anterioară (Decizia nr. 45/2018), Curtea Constituțională a statuat că "eroarea judiciară este o noțiune care presupune o abatere de o anumită gravitate", nu este de natură a reflecta nelegalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel, astfel cum se susține în finalul cererii de recurs.

Respingerea excepțiilor și reținerea faptului că, urmare a analizei pe fond, s-a constatat caracterul neîntemeiat al acțiunii, nu semnifică înfrângerea efectelor autorității de lucru judecat și nu încălcă principiul neînrăutățirii situației în propria cale de atac reglementat de dispozițiile art. 481 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, nefiind întrunite condițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. și de intervenientul în nume propriu C. împotriva deciziei nr. 55/A din 6 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2022.