ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1977/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la 26 septembrie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Județeană de Fond Funciar Ilfov, prin Prefect, solicitând obligarea acesteia la plata lipsei de folosință asupra 37,5 ha, calculată de la 15 iunie 2007 până la 11 decembrie 2017, cu cheltuieli de judecată. În motivarea în fapt a acțiunii, a arătat că prin hotărârea comisiei județene nr. 633/02.03.2007 i-a fost admisă contestația și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 37,5 ha de către Comisia Comunală Dobroești. Prin hotărârea comisiei județene nr. 1100/15.06.2007 a fost revocată hotărârea nr. 633/02.03.2007 și a atacat în instanță această hotărâre de revocare, iar Tribunalul Ilfov a admis cererea înregistrată sub nr. x/2015, pronunțând decizia civilă nr. 4528/11.12.2017, prin care s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii comisiei județene nr. 1100/15.06.2007. Astfel, a susținut că în prezent este îndreptățit să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 37,5 ha. O consecință directă a reconstituirii dreptului de proprietate a fost faptul că nu a beneficiat de folosința terenului, ca și de toate celelalte dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. În opinia reclamantului, pârâta avea obligația de a reconstitui dreptul de proprietate după emiterea hotărârii județene nr. 633/2007, adică la 15.06.2007 și cum nu a făcut acest lucru, întreaga procedură a fost blocată până la pronunțarea deciziei civile nr. 4528/11.12.2017. Culpa pârâtei este dincolo de orice îndoială, iar nerespectarea legii atrage răspunderea civilă delictuală în ce privește nerespectarea hotărârii pe care a emis-o, nr. 633/2007. În drept au fost invocate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 76 și urm. din Legea nr. 188/1999, completate cu prevederile Legii nr. 18/1991, ale C. civ. și de procedură civilă.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal Prin sentința civilă nr. 386 din 11 martie 2020, Tribunalul Ilfov, secția civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul.

Hotărârea pronunțată în apel de curtea de apel Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 590A din 8 aprilie 2021 a respins, ca nefondat, apelul.

Recursul exercitat în cauză Împotriva deciziei de apel a promovat recurs reclamantul A., invocând în drept motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în baza căruia a solicitat admiterea căii de atac.

Procedura de filtru În cauză au fost întocmite raport și supliment la raport, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., acestea fiind analizate în completul de filtru și comunicate părților cauzei. În cadrul suplimentului la raport s-a reținut că prin prisma obiectului cauzei, inclus în aria litigiilor de fond funciar, decizia curții de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Nu au fost depuse puncte de vedere.

Apărările formulate în calea de atac Intimata Comisia Județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a solicitat, în cadrul întâmpinării, respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, propusă ca soluție prin suplimentul la raportul de admisibilitate în principiu, Înalta Curte constată următoarele. Potrivit art. 1 al Titlului XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare’’ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare: "în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ..’’ Norma legală mai sus redată definește categoria "proceselor funciare’’, în care include nu numai plângerile și contestațiile, dar și alte litigii apărute în urma aplicării Legilor fondului funciar, respectiv nr. 18/1991, nr. 1/2000 și nr. 169/1997. Instanța reține că obiectul cauzei de față, deși reprezintă o acțiune în răspundere civilă delictuală, se înscrie în sfera litigiilor de fond funciar, reclamantul solicitând obligarea pârâtei Comisia Județeană de Fond Funciar Ilfov, prin Prefect, la plata lipsei de folosință în ce privește suprafața de 37,5 ha, calculată de la 15 iunie 2007, până la 11 decembrie 2017. Pretențiile reclamantului își au izvorul în nerespectarea de către pârâtă a hotărârii nr. 633/02.03.2007 - prin care a fost admisă contestația acestuia și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 37,5 ha, astfel că demersul judiciar, sub aspectul obiectului și al părților implicate în conflict, are natura unui litigiu de "fond funciar", căruia îi este aplicabilă procedura prevăzută din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, lege specială ce conține și dispoziții procedurale pentru desfășurarea "proceselor de fond funciar - lato sensu’’ și prevede că "hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului. ’’ După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile legale menționate trebuie însă coroborate cu prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, care statuează: "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă’’, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului’’ sau că "poate fi atacată cu recurs’’ ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.’’ Dispozițiile cuprinse în Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 sunt dispoziții speciale, astfel că normele de procedură consacrate de prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 au incidență în cauza de față. Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, cu cele ale art. 483 alin. (1) din același cod, conform cărora hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, rezultă că hotărârile pronunțate în faza procesuală a apelului, în procesele funciare, nu sunt susceptibile de cenzură pe calea recursului. Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 5 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 cu cele ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se desprinde concluzia că decizia civilă nr. 590A din 8 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, atacată de recurent, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui recurs declarat împotriva unei hotărâri prin care, în mod definitiv, a fost soluționat un proces funciar. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, exercitat de reclamantul A..