ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.10.2022

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1971/2022

HOTĂRÂRE
20.10.2022
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1971/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 20 octombrie 2022

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 692A din 3 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2020, a fost respins apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 12106 din 3 noiembrie 2020 a Judecătoriei Timișoara în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul B..

Petentul-intimat B. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., o cerere de completare a deciziei civile nr. 692A din 3 iunie 2021 în sensul acordării cheltuielilor de judecată efectuate în etapa procesuală a apelului.

Tribunalul Timiș, prin decizia civilă nr. 1144 din 7 octombrie 2021, a respins cererea de completare.

Această din urmă decizie a fost supusă recursului de către reclamantul B., iar curtea de apel a fost învestită cu soluționarea acestuia.

Prin decizia civilă nr. 74 din 15 martie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis recursul, a casat decizia atacată și, rejudecând, a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei susmenționate și a obligat apelantul pârât A. la plata sumei de 600 RON către intimatul reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei nr. 74 din 15 martie 2022, pronunțată în recurs, pârâtul A. a promovat calea de atac intitulată "apel’’.

Intimatul B. a primit cererea formulată de pârât, însă nu a depus întâmpinare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 4 aprilie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris.

Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raportul de admisibilitate față de data inițială a dosarului, 10 martie 2020, ulterioară datei de 21.12.2018, când au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ.

Examinând calea de atac intitulată "apel’’, promovată de pârât, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu la prezentul termen de judecată, Înalta Curte constată următoarele.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție dispunând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Obiectul căii de atac pendinte, intitulată "apel’’ este decizia civilă nr. 74 din 15 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, prin care s-a admis recursul contra deciziei civile nr. 1144 din 7 octombrie 2021, de soluționare a cererii de completare, s-a rejudecat pricina în fond și s-a admis cererea de completare a dispozitivului în sensul că a fost obligat pârâtul A. la plata cheltuielilor de judecată în apel, în cuantum de 600 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Înalta Curte reține că decizia nr. 74 din 15 martie 2022, prin care s-a soluționat un recurs, are caracter definitiv, neputând fi supusă cenzurii pe calea unui apel sau recurs în virtutea normei antereferite.

De asemenea, caracterul inadmisibil al căii de atac prezente, formulate de pârâtul A., se vădește și prin prisma dispozițiilor art. 466 C. proc. civ.,,(1) Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. (2) Sunt supuse apelului și hotărârile date în ultimă instanță dacă, potrivit legii, instanța nu putea să judece decât în primă instanță. (3) Hotărârile date în ultimă instanță rămân neapelabile, chiar dacă în hotărâre s-a arătat că au fost pronunțate în primă instanță.’’

Aceste prevederi consacră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu apel, statuând că o astfel de cale ordinară de atac poate viza doar hotărârea de primă instanță, or, în speța de față, calea de atac privește o hotărâre a unei instanțe de recurs, definitivă, cum s-a evidențiat anterior. Astfel, este inadmisibilă calea de atac și din perspectiva hotărârii la care aceasta se raportează.

Nu în ultimul rând, trebuie menționat că Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului.

Astfel cum se degajă din cuprinsul normei de competență înscrise în art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel’’.

Din economia acestor texte se poate trage concluzia că Înalta Curte are competența de a judeca numai recursuri, neexistând vreo prevedere care să confere o competență expresă în soluționarea apelurilor. Deci, și din acest punct de vedere, este operantă excepția de inadmisibilitate a căii de atac, declanșate în cauză.

Pentru considerentele expuse și ținând seama de principiul legalității căii de atac, se va respinge ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel’’, formulată de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 74 din 15 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel’’, formulată de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 74 din 15 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-03-07
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 428/2023
hotărârii primei instanțe și judecarea fondului la tribunal, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. 3. Hotărârea pronunțată de instanța de apel. Prin decizia civilă nr. 692/A din 03 iunie 2021 pronunțată în dosarul nr.
ÎCCJ 2023-04-27
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 677/2023
). Prin decizia civilă nr. 62 din 15 martie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins cererea de completare a deciziei civile nr. 23 din 1 februarie 2022, formulată de reclamanta pârâtă apelantă A. în contradictoriu cu pârâ
ÎCCJ 2023-03-02
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 394/2023
Ședința publică din data de 2 martie 2023 asupra recursului de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și soluțiile pronunțate de instanțe în litigiu Prin încheierea civilă nr. 7957, pronunțată la 29 iunie
ÎCCJ 2021-10-20
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2131/2021
din C. proc. civ., și respingerea cererii de chemare în judecată modificată, ca neîntemeiată. 2. Sentința pronunțată de Tribunalul Timiș Prin sentința civilă nr. 521/PI din 18 iunie 2020, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins cererea
ÎCCJ 2024-03-06
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 646/2024
de pârâta-apelantă B. împotriva sentinței civile nr. 4/12 ianuarie 2022 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019. A schimbat sentința apelată în sensul că: A respins în tot cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul
Sursă