ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 677/2023

Ședința publică din data de 27 aprilie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 8 februarie 2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că are calitatea de moștenitor legal din clasa I, al defunctului său tată, D. decedat în 12.08.2014, revenindu-i o cotă legală de 3/4 din masa succesorală, în concurs cu pârâtul C., fiu al defunctului și pârâta B., soția lui supraviețuitoare; să se constate că ale calitatea de moștenitor rezervatar al defunctului său tată; să se constate că rezerva sa succesorală a fost încălcată prin încheierea contractului de donație autentificat sub nr. x/09.08.1990 la fostul Notariat de Stat Local Deta; să se constate că rezerva sa succesorală a fost încălcată prin donația deghizată în contractul de întreținere autentificat sub nr. x/03.12.2003 de BNP E., cu sediul în Deta; să se dispună reducțiunea liberalităților excesive realizate de defunctul său tată prin contractul de donație autentificat sub nr. x/09.08.1990 la fostul Notariat de Stat Local Deta; să se constate că pârâta B. beneficiază de cotitatea disponibilă specială egală cotei ce îi revine din moștenire, dar nu mai mult de 1/4 din masa succesorală; să se constate că din masa de calcul privind averea succesorală fac parte suma de 83.578,57 RON, aflată în depozit bancar pe numele defunctului, valoarea imobilului intabulat în cartea funciară nr. x Jebel, constând în casă, teren, magazin, bucătărie de vară, garaj și alte anexe, autoturismul x, cu numărul de înmatriculare x, autoturismul x, cu numărul de înmatriculare x și activul F. S.R.L., al cărei asociat unic a fost defunctul; să se constate că reclamantei îi revine 3/8 parte din suma de 83.578,57 RON cu dobândă legală și din autoturismul x și 4/16 parte din imobilul descris mai sus, cu titlu de rezervă succesorală (jumătate din cota legală din 3/8) și diferență după deducerea cotității disponibile speciale a pârâtei B.; să oblige pârâții să îi plătească valoarea cotei părți care îi revine din succesiune, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea de completare (modificare) a cererii de chemare în judecată depusă în 11 august 2017, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a testamentului olograf pretins întocmit în 07.11.2001, de către defunctul D. și că rezerva sa succesorală si cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor au fost încălcate prin testamentul olograf pretins întocmit in 07.11.2001; să se dispună reducțiunea liberalităților excesive realizate de către defunctul său tată, D., prin testamentul olograf pretins întocmit în 07.11.2001, precum și includerea părților sociale ale F. S.R.L. în masa succesorală constatându-se calitatea de succesibil asociat al acestei societăți, în măsura în care în actul constitutiv al societății există clauză de continuare a acesteia cu moștenitorii; să se constate că din activul net al F. S.R.L. și, drept urmare, din masa succesorală, fac parte autovehiculele y cu nr. de înmatriculare x și x cu nr. de înmatriculare x, pe care le-a evaluat la 14.000 euro autovehiculul x și 5.000 euro autovehiculul y.

Prin sentința civilă nr. 643 din 6 iulie 2020, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis în parte acțiunea introductivă formulată de reclamanta pârâtă reconvențional A., în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvenționali C. și B.; a admis petitul din acțiunea adițională formulată de reclamanta pârâtă reconvențional A. având ca obiect constatarea calității sale de asociat al F. S.R.L.; a respins în rest, ca nefondată, acțiunea adițională având ca obiect: constatare nulitate absolută a testamentului olograf datat 07.11.2001, constatarea încălcării rezervei succesorale a reclamantei și a cotității disponibile speciale a soțului supraviețuitor prin testamentul menționat, reducțiunea liberalităților excesive realizate de defunctul D. prin testamentul olograf, constatarea că din activul net al F. S.R.L. și, drept urmare, din masa succesorală, fac parte autovehiculele y cu nr. înmatriculare x, și x cu nr. înmatriculare x, includerea în masa succesorală a creanței de 132927 RON față de F. S.R.L. și a părților sociale ale societății; a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali B. și C. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional A.; a constatat că reclamanta pârâtă reconvențional A. este moștenitor legal din clasa I al defunctului D., decedat la data de 12.08.2014, în calitate de fiică, revenindu-i cota legală de 3/8 din masa succesorală, în concurs cu pârâții reclamanți reconvenționali B., soție supraviețuitoare, căreia îi revine cota de 1/4 și C., fiu al defunctului, căruia îi revine cota de 3/8; a constatat că reclamanta pârâtă reconvențional este moștenitor rezervatar al defunctului; a constatat că din masa succesorală fac parte următoarele bunuri: suma de 83578,57 RON aflată în depozit, la care se adaugă dobânda calculată până în luna februarie 2019 în cuantum de 7730,45 RON, în total, 91309,02 RON, imobilul situat în Jebel nr. 829 întabulat în CF nr. x Jebel nr. top x, constând din casă P+E având valoarea de 249900 RON și teren în suprafață de 844,5 mp, în valoare de 27876,12 RON, la care se adaugă construcțiile existente pe teren neîntabulate în cartea funciară, respectiv casa magazin, având valoarea de 44300 RON, garaj, având valoarea de 4000 RON, cămară, având valoarea de 4000 RON, cocini, având valoarea de 14600 RON, șopron, având valoarea de 7100 RON, împrejmuiri, având valoarea de 2700 RON, în total masa succesorală având valoarea de 408885,14 RON, ca urmare a scăderii valorii îmbunătățirilor de 36.900 RON; a constatat că rezerva succesorală a reclamantei pârâte reconvențional a fost încălcată prin încheierea contractului de donație autentificat sub nr. x/09.08.1990 la fostul Notariat de Stat Local Deta, jud. Timiș, cu privire la cota de 1/2 din imobilul înscris în cartea funciară nr. x Jebel, actuală nr. 400946 Jebel, nr. top x, constând din construcții și teren de 719,5 mp și prin donația deghizată în contractul de întreținere autentificat sub nr. x/03.12.2003 la Biroul Notarului Public E. din Deta, jud. Timiș, cu privire la imobilul înscris în aceeași carte funciară, compus din loc de casă în suprafață de 844,5 mp cu casă; a dispus reducțiunea liberalităților excesive realizate de defunctul D. prin contractul de donație și prin contractul de întreținere menționate; a constatat că pârâta reclamantă reconvențional B. beneficiază de cotitatea disponibilă specială egală cotei ce revine reclamantei pârâte reconvențional din moștenire, dar nu mai mult de 1/4 din masa succesorală; a obligat pe pârâta reclamantă reconvențional B. să achite reclamantei pârâte reconvențional suma de 70.695,9 RON, pentru partea ce îi revine din masa succesorală; a obligat pe pârâtul reclamant reconvențional C. să achite reclamantei pârâte reconvențional suma de 45.999,57 RON, pentru partea ce îi revine din masa succesorală; în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 a obligat reclamanta pârâtă reconvențional la plata sumei de 5713 RON cheltuieli judiciare către stat; a obligat pârâții reclamanți reconvenționali la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta pârâtă reconvențional după cum urmează: pârâta reclamantă reconvențional B., 5.910,4 RON, și pârâtul reclamant reconvențional C., 8.865,6 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 643 din 6 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă au declarat apel reclamanta A. și pârâții B. și C..

Prin decizia civilă nr. 23 din 1 februarie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis apelul formulat de pârâții-reclamanți apelanți B. și C., împotriva sentinței civile nr. 643 din 6 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. x/2017; a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta-pârâtă apelantă A. împotriva aceleiași sentințe; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: a constatat că valoarea masei succesorale rămasă după defunct este de 362.240,728 RON (valoarea imobilului de 73.533,5 euro la un curs de 4,9262 RON, la care se adaugă depozitul bancar cu dobânzi în sumă totală de 91.309,02 RON); a constatat că reclamanta-pârâtă este îndreptățită exclusiv la rezerva succesorală în cotă de 3/16; a constatat că valoarea rezervei succesorale cuvenite reclamantei-pârâte este de 85.040,58 RON ce se impută asupra depozitului bancar cu dobânzi în sumă totală de 91.309,02 RON, iar diferența de 6.268,44 RON se împarte între pârâții-reclamanți reconvențional potrivit cotelor lor legale de moștenire în ipoteza concursului dintre ei (1/4 pârâta, 3/4 pârâtul) și revine suma de 1567,11 RON pârâtei-reclamante și suma de 4701,33 RON pârâtului-reclamant; a respins cererea reclamantei-pârâte cu privire la cotitatea disponibilă specială și în reducțiune liberalități; a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Prin încheierea din 15 martie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 23 din 1 februarie 2022 formulată de reclamanta pârâtă apelantă A. și a dispus lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile în sensul că aceasta reprezintă titlu executoriu pentru preluarea în patrimoniu de către reclamanta pârâtă apelantă A. a sumei de 85.040,58 RON, fie împotriva instituției bancare la care a fost constituit depozitul bancar (G.), fie împotriva pârâților-reclamanți apelanți B. (pentru suma de 34.016,232 RON, corespunzător cotei sale legale de moștenire de 2/8) și C. (pentru suma de 51.024,348 RON, corespunzător cotei sale legale de moștenire de 3/8).

Prin decizia civilă nr. 62 din 15 martie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins cererea de completare a deciziei civile nr. 23 din 1 februarie 2022, formulată de reclamanta pârâtă apelantă A. în contradictoriu cu pârâții reclamanți apelanți B. și C..

Împotriva deciziei civile nr. 23 din 1 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs, în data de 18 februarie 2022, recurenta-reclamantă A..

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de apel în temeiul art. 497 C. proc. civ., iar în subsidiar, în rejudecare, admiterea apelului acesteia împotriva sentinței civile nr. 643 din 6 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, respingerea apelului pârâților reclamanți reconvenționali împotriva aceleiași sentințe și pe fondul cauzei, schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond și admiterea integrală a acțiunii și respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.

În data de 2 mai 2022, recurenta A. a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, motivat de aspectul că pârâții i-au achitat diferența de plată la data de 26 aprilie 2022. În susținerea cererii, recurenta a depus declarația autentificată sub nr. x din 05 mai 2022 de către Notar Public H., prin care a renunțat la judecarea recursului (aflată la dosar).

În data de 19 mai 2022, intimații B. și C. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului raportat la dispozițiile art. 483 C. proc. civ., având în vedere că valoarea masei succesorale rămase după defunctul D., decedat în 12 august 2014, a fost stabilită la 362.240,728 RON.

Pe fondul cererii de recurs, intimații B. și C. au solicitat respingerea recursului formulat ca neîntemeiat și menținerea deciziei recurate, arătând inclusiv că au executat voluntar întreaga creanță stabilită în sarcina lor, criticile recurentei rămânând, în opinia lor, fără obiect.

În data de 30 mai 2022, intimații B. și C. au depus la dosar o adresă, prin care au menționat că sunt de acord cu cererea de renunțare la judecată formulată de catre recurentă și au solicitat instanței să ia act de aceasta, menționând că nu solicită cheltuieli de judecată .

În data de 6 iunie 2022, recurenta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimați, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimați, insistând în renunțarea la judecarea recursului formulat.

În data de 5 ianuarie 2023, recurenta a redepus la dosar declarația notarială prin care a renunțat la judecata recursului formulat în cauză .

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în data de 29 decembrie 2022, potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosar.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând, cu prioritate, incidentul renunțării la judecata recursului de către recurenta-reclamantă, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 406 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială."

De asemenea, potrivit art. 406 alin. (4) C. proc. civ.:

"dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare."

Înalta Curte constată că, în cadrul procedurii de filtru, recurenta a depus la dosar declarația autentificată sub nr. x din 05 mai 2022 de către Notar Public H., aflată la dosar, din cuprinsul căreia reiese că se renunță, în temeiul prevederilor art. 406 C. proc. civ., la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 23 din 1 februarie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Înalta Curte reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procesuale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale, prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

Prin urmare, manifestarea de voință în sensul renunțării la judecata unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziție permis părților în procesul civil, fiind o desistare a părții, prin care aceasta achiesează la hotărârea atacată.

În cauză, această manifestare de voință este neechivocă și reiese din declarația recurentei A. de renunțare la judecarea recursului.

În urma verificării îndeplinirii condițiilor art. 406 C. proc. civ., Înalta Curte constată existența acordului expres al celorlalte părți, intimații B. și C., exprimat prin întermediul adresei depuse la dosar, prin poștă electronică, în data de 30 mai 2022, prin care au menționat, în mod neechivoc, faptul că sunt de acord cu cererea de renunțare la judecata recursului, formulată de recurenta A. și au solicitat instanței să ia act de aceasta, cu mențiunea că nu solicită cheltuieli de judecată.

Drept urmare, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege, Înalta Curte va lua act de renunțarea, de către recurenta A., la judecata căii de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 23 din 01 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 23 din 01 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 aprilie 2023.