ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1548/2023

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aleșd la data de 8 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună în sensul că reclamanta este succesoare a mamei sale C., decedată la data de 1 septembrie 2014, acceptând moștenirea după aceasta în conformitate cu declarația dată la data de 26 mai 2015 în fața notarului public D. din Oradea, și, în această calitate, are dreptul la rezerva succesorală prevăzută de art. 1086 și 1087 C. civ. A solicitat să se dispună reducerea liberalității existente în testamentul autentificat sub nr. x din 24 ianuarie 2011 la cotitatea de 1/2 din totalul averii în conformitate cu prevederile art. 1089 și 1091 C. civ. și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea reconvențională din data de 30 august 2017, pârâta B.: - a solicitat să se constate că pârâtei îi revine, în calitate de moștenitoare legală și testamentară, cota de 3/4 din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, iar reclamantei îi revine cota legală de 1/4 din masa succesorală în calitate de moștenitoare rezervatară; - a arătat că referitor la componența masei succesorale, pentru o mai bună gestionare a cauzei se impun câteva clarificări întrucât nu toate bunurile indicate de reclamanta A. fac parte din masa succesorală; - a solicitat să se constate că masa succesorală cuprinde pe lângă activul indicat în cerere și pasivul succesoral constând în suma estimata de 25.000 RON, concretizată în cheltuieli de înmormântare și parastase de pe urma defunctei sale mame, contravaloare monument funerar, cât și suma estimată de circa 10.000 RON reprezentând impozite achitate exclusiv de pârâtă de 3 ani încoace, de la data decesului mamei sale până la zi; pasiv succesoral care să fie de asemenea raportat la cota legală și testamentară ce revine fiecăreia dintre moștenitoare și, ca atare, să fie suportat de către fiecare parte; - referitor la bunurile mobile indicate de reclamantă ca fiind parte din masa succesorală - auto x, a solicitat să se constate că aceasta are calitatea de bun comun achiziționat de ambii săi părinți, sens în care defunctei C. îi revine cota de 1/2 parte și defunctului E. ii revine cota de 1/2 parte; referitor la auto x și x, acestea au fost cumpărate de pârâtă, așa încât nu pot face parte din masa succesorală; de asemenea, nu fac parte din masa succesorală imobilele cuprinse în x din data de 30 mai 1997, acesta vizând-ul pe defuctul E., tatăl său; - a solicitat să se constate că defuncta C. a înțeles să transmită cu titlu de donație cota de 1/1 parte din casa de locuit, situată în loc Aleșd, județul Bihor, în favoarea reclamantei A. - să se raporteze la masa succesorala donația ce privește cota de 1/1 parte a imobilului situat în Aleșd, județul Bihor, conform situației de CF depuse la dosar de reclamantă și, urmare a raportării acesteia, să se procedeze la stabilirea bunurilor ce i se cuvin acesteia în completare până la împlinirea valorii rezervei sale succesorale ce i-ar reveni raportat la prevederile art. 1087-1088 C. civ., respectiv 1/4 parte din întreaga masa succesorală; - a solicitat de asemenea să se constate că, în calitate de fiică, îi revine în exclusivitate cota de 1/1 parte din masa succesorală de pe urma defuctului E., respectiv cota acestuia de 1/2 parte din bunurile indicate în cerere ca fiind comune cu defuncta C. conform CF, ca urmare a sistării comunității de bunuri a celor doi foști soți, respectiv a sistării stării de indiviziune; - referitor la bunurile cu privire la care a efectuat investiții prin care a adus un spor de valoare acestora, a solicitat, în primul rând, să se constate că a făcut investițiile descrise în cerere, că valoarea acestora îi revine exclusiv și se impune ca acestea să îi fie atribuite în exclusivitate, cu obligarea sa la o eventuală sultă, dacă mai e cazul, în favoarea reclamantei; - a solicitat sistarea stării de indiviziune existentă între părți, cu privire la toate bunurile menționate, prin raportare la cota sa legală și testamentară de 3/4 din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C., ce îi revine, și respectiv 1/4, ce ii revine reclamantei, cât și la cota legală de 1/1 parte ce îi revine de pe urma defunctului său tată, E.; formarea de loturi, cu numere cadastrale noi în favoarea părților cu privire la bunurile ce formează masa succesorală și atribuirea loturilor în favoarea fiecăruia, la partaj urmând a se ține seama în principal de criteriul atribuirii în natură a bunurilor, dar și în echivalent, acolo unde, exclusiv, a făcut investiții ori acolo unde partajul nu este posibil; - a solicitat să se dispună intabularea în cartea funciară pe nr. cadastrale nou formate, respectiv în coli separate de CF a dreptului său de proprietate, dobândit cu titlu de succesiune și partaj succesoral; - a solicitat obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, în caz de opunere. Prin încheierea nr. 99 din data de 29 decembrie 2016, Judecătoria Aleșd a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. I.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Satu Mare Prin încheierea de ședință din data de 4 mai 2022, Judecătoria Satu Mare a dispus amânarea judecării cauzei la data de 15 iunie 2022, revenind cu adresă către experți, în vederea efectuării raportului de expertiză. A admis excepția insuficientei timbrări a cererii de intervenție formulate de intervenientul F. și a anulat cererea de intervenție formulată de intervenientul F. ca insuficient timbrată. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 422/Ap din data de 7 septembrie 2022 pronunțată în cauză, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul F., în contradictoriu cu intimatele A. și B., împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 4 mai 2022 de Judecătoria Satu Mare. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 319R din data de 14 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul F., în contradictoriu cu intimatele A. și B., împotriva deciziei civile nr. 422/Ap din data de 7 septembrie 2022 pronunțate de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, pe care a menținut-o în întregime. A obligat pe recurentul F. să plătească intimatei B. suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 319R din data de 14 decembrie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2016, de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a declarat recurs recurentul F.. I.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 martie 2023. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din data de 7 martie 2023, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reținut că prezenta cale de atac este formulată împotriva unei hotărâri definitive care nu este supusă recursului. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport. Recurentul a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul căruia a prezentat aspecte ce țin de fondul litigiului. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 10 octombrie 2023, în complet de filtru, fără citarea părților, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, prin prisma excepției inadmisibilității recursului, invocate din oficiu. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, față de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului. Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei. Prin decizia civilă nr. 319R din data de 14 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul F. împotriva deciziei civile nr. 422/Ap din data de 7 septembrie 2022 pronunțate de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, pe care a menținut-o în întregime. În speță, recurentul F. supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului ca inadmisiibl - hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă. Drept urmare, cum în speță, calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive (pronunțate în soluționarea unui alt recurs), prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În consecință, pentru argumentele anterior arătate, în condițiile art. 493 alin. (5), Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză. Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.