Decizia nr. 1929/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru operațiile și tratamentele ce au urmat accidentului de muncă pe care l-a suferit, la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale pentru imaginea lezată prin greva foamei, precum și la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând pagube iminente, pentru viitor, cu titlu de echivalent al sumelor acordate de stat pentru operații în străinătate. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1365 C. civ. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale Prin încheierea de ședință din data de 7 iunie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței funcționale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului București, secția civilă. I.

Sentința pronunțată de Tribunalului București, secția a IV-a civilă în primul ciclu procesual Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 4 iulie 2016, sub nr. x/2016**. Prin sentința civilă nr. 1326 din data de 4 octombrie 2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția perimării și a constatat perimată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în primul ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 201R din data de 26 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis recursul declarat de recurentul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1326 din data de 4 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în al doilea ciclu procesual În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 27 septembrie 2018, sub nr. x/2016**. Prin sentința civilă nr. 119 din data de 30 ianuarie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată, a stabilit onorariul definitiv al apărătorului din oficiu al reclamantului la suma de 500 RON, cheltuielile avansate de stat constând în ajutorul public judiciar încuviințat reclamantului rămânând în sarcina statului. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în al doilea ciclu procesual Împotriva sentinței civile nr. 119 din data de 30 ianuarie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă a declarat apel reclamantul A.. Cauza a fost înregistrată, sub nr. x/2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Prin decizia civilă nr. 517A din data de 26 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 119 din data de 30 ianuarie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat. II. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Cerea de recurs Împotriva deciziei nr. 517A din data de 26 martie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamantul A.. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 22 februarie 2022 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la fila. 1 din dosarul de recurs). Fără a invoca incidența vreunuia dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamat a solicitat admiterea recursului, apreciind că probele au fost ignorate. II.2. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor nu a depus întâmpinare. I.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reținându-se că, în speță, completul de filtru urmează a aprecia dacă susținerile recurentului-reclamant pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă excepția nulității recursului, reglementată de art. 489 C. proc. civ. Raportul întocmit în cauză a fost comunicat părților, iar recurentul-reclamant a depus puncte de vedere - prin punctul de vedere formulat personal, recurentul-reclamant a susținut că instanța de apel a eludat dispozițiile art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar, prin cel formulat prin avocat, a invocat faptul că, în speță, criticile aduse prin cererea de declarare a recursului din 7 aprilie 2021 reprezintă motive de casare de ordine publică, precum și că lipsa aprecierii probatoriului și neinterpretarea acestuia în calea de atac a apelului reprezintă încălcări ale dreptului la apărare și ale dreptului la un proces echitabil, fiind atrasă incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. intimatul-pârât nu a depus punct de vedere. Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din data de 6 septembrie 2022, s-a fixat termen la data de 18 octombrie 2022, fără citarea părților, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. La termenul de judecată din data de 18 octombrie 2022, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului și a reținut cauza în pronunțare prin prisma acestei excepții. II.4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, recurentul-reclamant, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a susținut că probele din dosar au fost ignorate și a solicitat comunicarea hotărârii atacate pentru a formula motivele de recurs. Preliminar, Înalta Curte reține că decizia recurată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 19 ianuarie 2022, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul curții de apel și cum s-a menționat în raportul privind admisibilitatea în principiu a căii de atac. Or, în acest context, recurentul-reclamant a invocat doar ignorarea de către instanță a probelor, fără a dezvolta critici concrete de nelegalitate a hotărârii recurate, astfel că, o atare motivare a recursului nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) Cod procedură, cele susținute prin cererea de recurs neputând fi convertite în vreun motiv de casare prevăzut de lege. Nu pot fi primite susținerile formulate prin punctele de vedere depuse la dosar de către recurentul-reclamant, întrucât, pe de o parte, nu se poate reține invocarea unor motive de casare de ordine publică, iar, pe de altă parte, nu este posibilă încadrarea criticilor în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și nici în vreuna dintre celelalte ipoteze la care se referă articolul anterior menționat. Astfel, recurentul-reclamant nu a făcut altceva decât să își exprime nemulțumirea cu privire la soluția dată, invocând doar că probele au fost ignorate, fără a fi dezvoltate minime argumente care să determine o analiză din perspectiva încălcării drepturilor la apărare și la un proces echitabil, încălcări susținute de către recurentul-reclamant și care, în opinia acestuia, ar fi de natură a atrage incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Simpla nemulțumire a părții față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege și să aducă critici concrete de nelegalitate deciziei recurate. În această cale extraordinară de atac, nu pot fi supuse analizei instanței de recurs critici care să vizeze interpretarea probelor, instanța de apel, ca instanță devolutivă, având plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate și fiind suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora. Pot forma obiect al cercetării judecătorești în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecății în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, și din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același cod, care potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalității acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării unor motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., grefate pe cele reținute de hotărârea recurată, obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Ca atare, cum recurentul-reclamant nu a adus critici apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 C. proc. civ., va constata nulitatea recursului. Totodată, reținând activitatea desfășurată de doamna avocat B. (desemnată în cauză a acorda asistență juridică recurentului-reclamant, ca urmare a admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulate de acesta), care a întreprins demersuri în vederea studierii dosarului și a depus, pentru recurentul-reclamant, punct de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, va stabili onorariul definitiv cuvenit acesteia la suma de 850 RON, în temeiul art. 2 alin. (1) pct. 2 lit. e) și alin. (2) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, sumă ce va fi suportată din fondurile Ministerului Justiție.