ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6307/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 12.06.2020, reclamantul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtului Guvernul României la repararea prejudiciului material cauzat, respectiv la plata drepturilor sale salariale, începând cu data de 31.01.2019 la zi, dar și la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale.

Prin sentința nr. 281 din data de 2 martie 2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că reclamantul a fost angajat prin contract individual de muncă la Institutul Revoluției Române din decembrie 1989, desființat potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 91/2019, iar obiectul cererii sale îl reprezintă obligarea pârâtului Guvernul României la plata drepturilor salariale, începând cu data de 31.01.2019 la zi, ca prejudiciu material suferit, dar și la plata unor daune morale în valoare de 150.000 RON.

S-a apreciat astfel, că acțiunea în despăgubiri ca urmare a încetării unor raporturi contractuale de muncă este un litigiu de muncă, invocarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 neputând atrage competența instanței de contencios administrativ.

Prin sentința nr. 3780 din data de 25 mai 2021 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în favoarea Curții de Apel Bucuresti, secția contencios administrativ si fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat cauza către Inalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționarii conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că litigiul nu este guvernat de dreptul muncii, întrucât reclamantul nu a solicitat plata unor drepturi salariale de la pârât, cu care, de altfel, nu a avut și nici nu are raporturi de muncă, ci doar, în evaluarea obiectului constând în plata despăgubirilor pretinse, s-a raportat, ca element de comparație la valoarea drepturilor salariale de care a fost lipsit și prejudiciat, urmare a desființării instituției angajatoare prin O.U.G. nr. 91/2019.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Demersul judiciar inițiat de reclamantul A. vizează repararea prejudiciului material (reprezentat de drepturile salariale pe care le-ar fi încasat) dar și a celui moral, ambele produse de pârâtul Guvernul României prin emiterea O.U.G. nr. 91/2019, de desființare a Institutului Revoluției Române din decembrie 2019, în cadrul căruia reclamantul a fost angajat în funcția de expert, conform contractului individual de muncă nr. x/19.05.2016.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 Legea nr. 554/2004, conform căruia "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond. (3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

În privința O.U.G. nr. 91/2019, Înalta Curte observă că prin decizia nr. 198/24.03.2021 Curtea Constituțională a României a stabilit următoarele:

"Admite obiecția de neconstituționalitate formulată de un număr de 33 senatori aparținând Grupului parlamentar al B. din Senat și constată că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2019 privind desființarea Institutului Revoluției Române din decembrie 1989 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2019 privind desființarea Institutului Revoluției Române din decembrie 1989 sunt neconstituționale, în ansamblul lor. Definitivă și general obligatorie."

În acest context, având în vedere temeiul juridic al acțiunii și pretențiile concrete ale reclamantului - despăgubiri materiale și morale pentru prejudicial creat printr-un ordonanță de guvern declarată neconstituțională, iar nu drepturi salariale solicitate de la angajator, Înalta Curte reține că litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ, competența materială de soluționare a cauzei urmând a se stabili conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.l

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 decembrie 2021.