ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5650/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României șo intervenientul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, acordarea de despăgubiri, conform art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 722 din 4 noiembrie 2019, a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârât și intervenient și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, precizând că pretenția concretă este în sensul ca Guvernul României să îi plătească daune morale în cuantum de 5.000.000 RON, pentru modul în care a fost emisă O.U.G. nr. 57/2019.

Totodată, a susținut că aprecierea dacă și în ce măsură au fost încălcate drepturi ale cetățenilor este o chestiune de fond, or, prima instanță nu a acordat cuvântul pe fond, ci la termenul de judecată din data de 04.11.2019 a pus în discuția părților doar excepția inadmisibilității cererii, astfel cum rezultă din considerentele sentinței.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul-intervenient Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a invocat, excepția nulității recursului, având în vedere că recurenta prezinte instanței doar chestiuni de doctrină politică și de moralitate, fără a aduce vreo critică legală sau pertinentă sentinței atacate. Cu toate că recurenta a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este de observat că face acest lucru exclusiv sub formă de precizare, fără a indica și a detalia ce norme de drept material au fost încălcate în mod concret.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe și a făcut trimiteri ample la chestiuni de doctrină politică și aprecieri în privința O.U.G. nr. 57/2019.

Recurenta-reclamantă nu circumstanțiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susținerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 722 din 4 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.