ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 769/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/22 septembrie 2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României:

(i) anularea art. 42 din O.U.G. nr. 135/14.08.2020 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare, adoptată în ședința Guvernului din 14.08.2020 și publicată în Monitorul Oficial nr. 751 din 18 august 2020, în temeiul dispozițiilor art. 1, art. 7 art. 8, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 554/2004;

(ii) obligarea pârâtului Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată.

Atașat acțiunii în anularea art. 42 din O.U.G. nr. 135/14.08.2020, reclamanta a formulat cerere de sesizare a Curți Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a respectivelor dispoziții normative.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat, pe cale de excepție, nulitatea cererii pentru netimbrare, lipsa capacității procesuale de folosință, lipsa de interes și inadmisibilitatea acțiunii raportat la art. 5 alin. (1) lit. a), art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Petenții Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor au formulat cereri de intervenție accesorie în favoarea pârâtului Guvernul Românie.

Prin încheierea de la termenul din 19.05.2021, instanța de fond a respins ca neîntemeiate excepțiile nulității pentru netimbrare, lipsei capacității procesuale de folosință și a lipsei de interes invocate prin întâmpinare, precum și cererile de intervenție în favoarea pârâtului.

Prin sentința nr. 90 din 19.05.2021, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâte și, pe cale de consecință, a respins acțiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. 90 din 19.05.2021 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței și rejudecarea litigiului pe fond.

În esență, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond în mod greșit a admis excepția inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care prin răspunsul la întâmpinare a precizat că excepția de neconstituționalitate a art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020 a fost admisă prin Decizia CCR nr. 1/2021 încă din luna ianuarie 2021, și să aibă în vedere doar despăgubirile prevăzute de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, astfel că instanța de fond avea obligația legală să soluționeze fondul cauzei.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul-pârât Guvernul Românei a depus la dosar întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepțiile tardivității și nulității recuruslui pentru nemotivare. Pe fond, a arătat că acțiunea introductivă a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă, soluția curții de apel fiind judicios fundamentată, prin aprecierea corectă a caracterului actului normativ dedus judecății și prin interpretarea/aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile, reprezentate de art. 1, art. 8 și art. 9 alin. (1) și (5) din legea nr. 554/2004.

Excepțiile privind tardivitatea și nulitatea recursului au fost examinate cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., și respinse în ședința publică din 15.02.2023.

III. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată, prin raportare la criticile formulate care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ în condițiile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu o acțiune în anularea dispozițiilor art. 42 din O.U.G. nr. 135/14.08.2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare, însoțită de excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții din ordonanță.

Urmare pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 1/2021 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1-6, 8 și 9 din Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 135/2020, prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat recalcularea de către Casa Județeană de Pensii Tulcea a valorii pensiilor aflate în plată și care au beneficiat începând cu data de 01.09.2020 de majorarea valorii punctului de pensie cu 145; respectiv acordarea procentului de 26% în completare până la valoarea de 405, adică la valoarea de 1.775 RON.

Soluționând cauza, instanța de fond a găsit întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare, reținând că acțiunea promovată de reclamantă este inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 8 și art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, a apreciat că nu se poate considera legal învestită cu solicitarea reclamantei formulată prin răspunsul la întâmpinare, depus după al doilea termen de judecată, privind obligarea Casei Județene de Pensii Tulcea la recalcularea valorii de pensii aflate în plată, întrucât în raport de dispozițiile art. 204 C. proc. civ., solicitarea este tardiv formulată și nu îmbracă forma juridică a unei cereri de modificare a acțiunii acceptată de C. proc. civ.

Soluția instanței de fond este însușită și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale incidente la situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Criticile recurentei-reclamante subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizând dezlegarea dată excepției inadmisibilității acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, sunt apreciate ca nefondate.

Potrivit art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe, poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru rejudiciile cauzate prin aceste Ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Formularea textului normativ menționat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere în mod direct anularea unei ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță, acțiunea în contencios administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, cu invocarea neconstituționalității ordonanței, pe calea incidentală a unei excepții, ca un mijloc de apărare.

Întreaga construcție a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acțiunile împotriva ordonanțelor de guvern îndreptățește concluzia că ordonanțele de guvern nu pot fi desființate decât pe calea controlului de constituționalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.

Din această perspectivă, instanța de control judiciar constată justă interpretare dată de judecătorul fondului, în sensul că demersul procesual al reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 8 și art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care acțiunea nu a avut ca obiect despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, nici anularea actelor administrative emise în baza acestor prevederi, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, ci a avut ca obiect principal anularea art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020.

Nu se poate susține că prin solicitarea de la pct. 3 din răspunsul la întâmpinare, depus după al doilea termen de judecată, privind obligarea Casei Județene de Pensii Tulcea la recalcularea valorii de pensii aflate în plată, reclamanta și-a modificat obiectul cererii, în sensul că a solicitat despăgubiri în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât solicitarea formulată nu îmbracă forma juridică a unei cereri de modificare a acțiunii potrivit condițiilor generale ale cererilor adresate instanțelor judecătorești, prevăzute de art. 148 din C. proc. civ. (să fie formulată în scris, să cuprindă obiectul, valoarea pretenției, dacă este cazul, motivele cererii), pentru a putea fi comunicată pârâtului și pusă în discuția părților în condiții de contradictorialitate.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 204 din C. proc. civ. instituie un termen de decădere pentru formularea unei cereri modificatoare sau adiționale, doar până la primul termen de judecată, modificarea peste acest termen putând avea loc doar cu acordul părților în condițiile alin. (3) al aceluiași articol.

Or, în speță, recurenta-reclamantă nu a invocat prevederile art. 204 C. proc. civ., în raport de care solicitarea era tardiv formulată, și nici nu a solicitat modificarea cererii de chemare în judecată sub aspectul cadrului procesual pasiv. În plus, așa cum corect a reținut judecătorul fondului, cererea formulată nu era de competența instanței de contencios administrativ, întrucât dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în cazul cererilor privind recalcularea valorii pensiei.

În concluzie, raportat la obiectul cererii inițiale și la condițiile formulării unei acțiuni potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii în cauză, statuând cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, iar sentința recurată analizează în mod corect obiectul și limitele învestirii instanței de contencios administrativ.

Lipsind o condiție de exercitare a acțiunii, Înalta Curte nu poate analiza pe fond criticile recurenților-reclamanți prin prisma concluziilor deciziei Curții Constituționale nr. 1/2021 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1-6, 8 și 9 din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 135/2020.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. raportat la la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 90 din 19.05.2021 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.