ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1883/2022

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la 30 august 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate că a intervenit rezilierea contractului de intermediere încheiat între părți la 15 mai 2020 și obligarea acesteia la plata sumei de 1.000 euro, echivalentă în RON, la cursul BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de despăgubiri, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 259 din 27 ianuarie 2022, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale și, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sibiu a reținut că, între reclamanta A., în calitate de contractor, și pârâta B., în calitate de client, a intervenit contractul de consultanță și calificare din data de 15 mai 2020, având ca obiect organizarea, calificarea și consilierea clientului în vederea prestării unei activități de asistent medical generalist în Germania.

Instanța a constatat că, raportat la art. 1 alin. (1) și art. 2 din Legea nr. 193/2000, contractul a fost încheiat între un profesionist și un consumator, având ca obiect prestarea serviciilor de către reclamant, în calitate de contractor.

A arătat că, potrivit art. 121 C. proc. civ., "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Conform art. 126 alin. (2) C. proc. civ., "În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă".

Față de dispozițiile art. 121 teza a II-a C. proc. civ., a reținut că acordul părților, sub aspectul alegerii competență, art. 9 alin. (2) din contractul de consultanță și calificare din 15 mai 2020, nu poate fi considerat valabil, fiind considerat nescrisă.

Prin sentința civilă nr. 4664 din 3 iunie 2022, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetentei teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brașov a reținut că Judecătoria Sibiu este competentă să judece cauza, apreciind că obiectul litigiului este o acțiune în pretenții, iar nu una legată de protecția consumatorului, competența nefiind de ordine publică, ci privată, putând fi invocată doar de pârât, prin întâmpinare.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Brașov îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul litigiului dedus judecății constă în cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin care a solicitat să se constate că a intervenit rezilierea contractului de intermediere încheiat cu pârâta B. la 15 mai 2020 și obligarea acesteia la plata sumei de 1.000 euro, echivalentă în RON, la cursul BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de despăgubiri, pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin încheierea contractului din 15 mai 2020.

Prin încheierea contractului menționat, reclamanta s-a obligat să asigure pregătirea, calificarea și consilierea pârâtei, în calitate de client, pentru ocuparea unui post de asistent medical generalist în cadrul unei reședințe de seniori sau a unui spital din Germania, pârâta având obligația să participe la cursurile de limbă germană și să le promoveze, precum și să colaboreze pentru ca scopul contractului să fie atins.

Potrivit art. 3 alin. (2) C. civ., "Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere; (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una ori mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea sau înstrăinarea de bunuri ori în prestarea de servicii, indiferent dacă are ori nu un scop lucrativ."

Astfel, în raport de activitatea prestată, reclamanta este profesionist, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 și al art. 3 C. civ., întrucât aceasta exploatează o întreprindere, exercitând sistematic o activitate organizată, ce constă în furnizarea de servicii, cererea sa fiind îndreptată împotriva persoanei fizice ce are calitatea de consumator, care acționează în scopuri din afara ariei sale comerciale. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 7 din Ordonanța nr. 2/1992 privind protecția consumatorilor, se înțelege prin prestator - operatorul economic care furnizează servicii.

Față de obiectul contractului încheiat între părți și de calitatea reclamantei A., de prestatoare de servicii în domeniul recrutării, consultanței și calificării personalului din domeniul asistenței medicale pentru activități de specialitate în Germania, precum și de intermediere în vederea obținerii unei oferte de contract de muncă pe perioadă nedeterminată pentru client - beneficiar al contractului de furnizare a serviciilor specializate - Înalta Curte constată că cererea dedusă judecății se subsumează litigiilor cu profesioniști.

Raporturile juridice izvorâte din aceste categorii de litigii sunt guvernate de Ordonanța nr. 2/1992 și Legea nr. 193/2000, la stabilirea instanței competente să soluționeze litigiul prezentând relevanță dispozițiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora aceste cereri se introduc numai la instanța de la domiciliul consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.

Prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Dispozițiile alin. (2) ale aceluiași articol prevăd că, în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată ca nescrisă.

Înalta Curte reține că, prin art. 9 al contractului încheiat la 15 mai 2020, părțile au stabilit că litigiile legate de interpretarea, semnarea, executarea sau încetarea acestuia sunt în competența de soluționare a instanțelor din municipiul Sibiu.

Această clauză contractuală nu are eficiență juridică în cauză, în raport de caracterul normei de competență prevăzute de art. 121 C. proc. civ. - de ordine publică - precum și de faptul că alegerea de competență prevăzută de art. 126 alin. (2) din același act normativ poate fi făcută numai după nașterea dreptului la despăgubire.

Astfel, față de dispozițiile art. 121 teza a II-a C. proc. civ., convenția părților, sub aspectul alegerii de competență, nu poate fi apreciată ca fiind valabilă, fiind considerată, nescrisă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că domiciliul pârâtei este în municipiul Brașov, jud. Brașov, în aplicarea dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2022.