ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.04.2023

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 674/2023

HOTĂRÂRE
27.04.2023
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 674/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 27 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu – secția civilă în 11 ianuarie 2022, sub nr. de dosar x/2022, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A., recunoașterea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului înscris în CF nr. x Sibiu, ca act justificativ, precum și eligibilitatea reclamanților de a primi suma restantă a primei de la stat pentru anii 2014-2018.

2.1. Prin sentința civilă nr. 4991/2022 din 02 noiembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Sibiu – secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, având în vedere sediul pârâtei.

Pentru a hotărî astfel, această instanță, având în vedere dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că cererea de chemare în judecată are ca obiect o acțiune în constatare, iar reclamanții au învestit instanța de la domiciliul acestora.

Totodată, instanța a reținut că, în cauză, nu este incidentă norma de competență teritorială alternativă prevăzută de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din moment ce obiectul cauzei este reprezentat de o acțiune în constatare de drept comun, și nu de executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist.

2.2. Prin sentința civilă nr. 618 din 02 februarie 2023, Judecătoria Sectorului 6 București – secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., în favoarea Judecătoriei Sibiu; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivare, această instanță a reținut incidența prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au formulat pretenții care izvorăsc din contractele de economisire și creditare nr. AA421X501 și nr. AA421X480, încheiate în aprilie 2012 cu pârâta C. S.A..

În acest sens a apreciat că, și în situația în care am fi în prezența unei acțiuni în constatare, astfel cum a reținut Judecătoria Sibiu, rămân aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere, pe de o parte, natura raporturilor juridice invocate de către reclamanți, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 125 C. proc. civ.

Astfel, prin sesizarea Judecătoriei Sibiu, ca instanță în a cărei circumscripție se află domiciliul reclamanților, a fost stabilită în mod definitiv competența teritorială în favoarea acestei instanțe, opțiune care nu mai poate fi contestată ulterior.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Sibiu și Judecătoria Sectorului 6 București.

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A., prin care au solicitat atât recunoașterea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului situat în Sibiu, str. x, ca act justificativ, cât și eligibilitatea acestora de a primi suma restantă a primei de la stat pentru anii 2014-2018.

Judecătoria Sibiu și Judecătoria Sectorului 6 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de reținerile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale aplicabile în speță, pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiului.

Astfel, Judecătoria Sibiu a dat eficiență dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 6 București a reținut incidența prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că: "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: "în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor."

Pentru toate acțiunile ce îi privesc pe consumatori, legiuitorul român a instituit o normă procedurală de favoare în beneficiul consumatorilor, competența fiind determinată de lege și în funcție de domiciliul acestora.

Această normă vizează atât acțiunile care au ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist, cât și litigiile care privesc executarea contractului, indiferent de natura acestuia.

În speță, se constată că litigiul a fost inițiat de către doi consumatori împotriva unui profesionist, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.

Prin "consumator" se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, conform dispozițiilor art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992.

De asemenea, în sensul Legii nr. 193/2000, prin "consumator" se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența legii, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Prin "profesionist" se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența legii, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia, conform dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000.

Definiția "profesionistului" se regăsește și în cuprinsul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, potrivit cărora noțiunea de "profesionist", prevăzută la art. 3 din C. civ., include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni erau prevăzute de lege la data intrării în vigoare a C. civ.

În cauza de față, pârâta C. S.A. este un profesionist, în sensul legii civile, oferind servicii financiare de tipul contractelor de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cum sunt cele încheiate cu reclamanții din prezenta cauză.

Prin urmare, dat fiind faptul că izvorul raportului juridic dintre părți este reprezentat de contractele de economisire și creditare nr. AA421X501 și nr. AA421X480, ambele din 26 aprilie 2012, încheiate între părți, în cadrul cărora reclamanții dețin, fără dubiu, calitatea de consumatori, iar pârâta pe cea de profesionist, obiectul prezentului litigiu se circumscrie ipotezelor avute în vedere de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport cu aceste aspecte, pentru determinarea competenței de soluționare a pricinii, este aplicabilă norma înscrisă în art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., al cărei scop este acela de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiție printr-o dispoziție favorabilă, ceea ce îi conferă prerogativa de a alege între două sau mai multe instanțe competente.

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Cum în cauza dedusă judecății, în aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod, reclamanții au înțeles să introducă acțiunea la Judecătoria Sibiu, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul lor, situat în Sibiu, acestei instanțe îi revine competența de a se pronunța asupra cererii de chemare în judecată.

De asemenea, se impune precizarea că revine Judecătoriei Sibiu competența de soluționare a acestei cauze, chiar și în ipoteza calificării obiectului cererii de chemare în judecată ca reprezentând o "acțiune în constatare".

Astfel, potrivit art. 125 C. proc. civ.: "În cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului."

Drept urmare, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. rămân aplicabile și în această ipoteză, dată fiind natura raporturilor judice dintre părți, reclamanții fiind consumatori, în timp ce pârâta are calitatea de profesionist în cadrul contractelor de economisire și creditare încheiate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sibiu este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-03-14
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 596/2023
Ședința publică din data de 14 martie 2023 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Sibiu – secția Civilă, la data de 14 martie 2022, sub dosar nr. x
ÎCCJ 2022-05-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 944/2022
Ședința publică din data de 04 mai 2022 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la data de 20 august 2019 pe rolul Tribunalului Bucure
ÎCCJ 2022-03-02
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 463/2022
Ședința publică din data de 02 martie 2022 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N
ÎCCJ 2021-09-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1657/2021
Ședința publică din data de 16 septembrie 2021 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 13 iulie
ÎCCJ 2023-02-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 342/2023
Ședința publică din data de 28 februarie 2023 Asupra cauzei de față constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei I.1. Hotărârea atacată Prin încheierea de ședință din data de 6 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecători
Sursă