ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1873/2022

HOTĂRÂRE

13.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1873/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung la data de 19 ianuarie 2022, petiționarii A. și B., asistați legal de mama sa, C., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună declararea judecătorească a morții numitului D., cu ultimul domiciliu cunoscut în județul Argeș.

Judecătoria Câmpulung, prin sentința civilă nr. 486 din 31 martie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

În motivare, a reținut incidența art. 944 C. proc. civ., față de împrejurarea că, potrivit referatului de la fila nr. x, ultimul domiciliu cunoscut al numitului D. a fost în București.

Faptul că numitul D. nu mai locuia în comuna Schitu Golești, județul Argeș este confirmat chiar de conținutul sentinței civile nr. 491 din 14 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung prin care a fost desfăcută căsătoria acestuia, din care rezultă că părăsise domiciliul comun din anul 2010 în căutarea unui loc de muncă, însă după aproximativ două luni și jumătate de la plecare acesta a încetat orice contact cu familia.

Cauza s-a înregistrat la Judecătoria Sectorului 4 București.

La termenul din 16 iunie 2022, petenții și au precizat cererea, în sensul că solicită declararea judecătorească a dispariției intimatului, potrivit art. 16 și 17 din Decretul nr. 31/1954.

Instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, față de dispozițiile art. 944 și ale art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.

Avocatul petenților a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, arătând că, așa cum a susținut și la instanța care a fost inițial învestită, ultimul domiciliu al dispărutului se afla pe raza de competență a Judecătoriei Câmpulung, respectiv comuna Schitu Golești, în jud. Argeș. Mai arată că a depus sentința de divorț dintre cel dispărut și fosta soție, sentință pronunțată de către Judecătoria Câmpulung și care a constatat fără nici un dubiu că ultimul domiciliu al părților a fost pe raza de competență a Judecătoriei Câmpulung.

Reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii de admitere a excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, cu referire la domiciliul intimatului. Mai arată că Judecătoria Câmpulung era competentă să soluționeze cauza, deoarece intimatul avea, la momentul respectiv, domiciliul în fapt în raza teritorială a acesteia. Prin urmare, fiind ivit conflictul negativ de competență, solicită înaintarea dosarului în vederea soluționării acestuia.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 4 București a pronunțat sentința civilă nr. 7990 din 16 iunie 2022, prin care a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Câmpulung, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, a avut în vedere că art. 944 din C. proc. civ. instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la ultimul domiciliu cunoscut al persoanei cu privire la care se solicită declararea judecătorească a morții.

Din lucrările dosarului, instanța a constatat, din referatul privind verificările în baza de date privind evidența persoanelor, aflat la dosarul Judecătoriei Câmpulung, că, în luna iunie 2010 - când petenții au susținut că intimatul a încetat legăturile cu aceștia, după care nu au mai aflat alte informații despre intimat - numitul D. figura ca având domiciliul în actul de identitate în sectorul 4 al municipiului București din anul 2006, însă acesta avea reședința stabilită în comuna Schitu Golești, jud. Argeș, în perioada 08.10.2009-07.10.2010.

A constatat că ultimul domiciliu cunoscut al intimatului D., în sensul avut în vedere de C. proc. civ., a fost în comuna Schitu Golești, jud. Argeș, aceasta fiind adresa la care intimatul a locuit efectiv până la momentul despărțirii în fapt de fosta soție.

Împrejurarea că intimatul avea domiciliul în actul de identitate în sectorul 4 al municipiului București nu poate conduce la concluzia că după momentul părăsirii domiciliului conjugal din comuna Schitu Golești, jud. Argeș, acesta ar fi locuit la domiciliul din sectorul 4 al municipiului București, cum rezultă din declarațiile persoanelor audiate, care au declarat că intimatul nu ar fi locuit la acea adresă.

În plus, a avut în vedere faptul că, potrivit adresei emise de Inspectoratul de Poliție Județului Argeș, secția de Poliție Rurală nr. 14 Schitu Golești, în urma interogării aplicației informatice "Evidența Persoanelor Urmărite", numitul D. figurează ca persoană dispărută din 21.08.2010 în Cipru.

Având în vedere toate aceste împrejurări, instanța reține că ultimul domiciliu cunoscut al intimatului D. a fost în comuna Schitu Golești, jud. Argeș, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 944 din C. proc. civ., competența teritorială în soluționarea prezentei cauze aparține Judecătoriei Câmpulung.

În ceea ce privește cererea modificatoare din data de 16 iunie 2022, prin care petenții au solicitat ca instanța să dispună declararea judecătorească a dispariției numitului D., aceasta reprezintă o cerere adițională, în sensul dispozițiilor art. 30 alin. (5) din C. proc. civ., astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin prezentul demers judiciar, reclamanții A. și B., asistați legal de mama C., au solicitat instanței să dispună declararea judecătorească a morții numitului D., cu ultimul domiciliu cunoscut în județul Argeș.

Înalta Curte reține că reclamanții au înțeles să precizeze acțiunea, la termenul din 16 iunie 2022, solicitând declararea judecătorească a dispariției intimatului, potrivit art. 16 și 17 din Decretul nr. 31/1954, arătând că nu au indicii privind moartea acestuia.

Acțiune pentru declararea judecătorească a dispariției unei persoane reprezenta acțiunea prin care persoana interesată solicita instanței judecătorești declararea dispariției unei persoane fizice care lipsește de la domiciliul său vreme mai îndelungată și reprezenta o condiție de fond, necesară și prealabilă declarării judecătorești a morții, în ipoteza prevăzută de art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954.

Temeiul de drept al precizării reclamanților a fost abrogat la 1 octombrie 2011, când a intrat în vigoare C. civ., în cuprinsul căruia nu a mai fost preluată procedura declarării dispariției prin hotărâre judecătoreasă, anterior declarării morții.

Ca urmare, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți are ca temei de drept art. 944 - 951 din C. proc. civ., care reglementează Procedura de declarare a morții, în raport de care se va stabilit și instanța competentă.

Potrivit art. 944 C. proc. civ. "Cererea de declarare a morții unei persoane se introduce la instanța competentă în a cărei circumscripție acea persoană a avut ultimul domiciliu cunoscut".

Prin cererea de chemare în judecată s-a susținut că în luna mai 2010, pârâtul ar fi părăsit domiciliul din județul Argeș.

Demersurile întreprinse de reclamanți nu au avut niciun rezultat, sens în care instanța a dispus verificarea bazei de date a MAI.

Prin referatul întocmit aflat la dosarul Judecătoriei Câmpulung, a reieșit că ultimul domiciliu activ al numitului D. a fost în București, Aleea x, apartament 18, iar reședința acestuia în perioada 8 octombrie 2009 - 7 octombrie 2010 a fost în Argeș, comuna Schitu Golești.

Susțineile apărătorului petiționarilor din ședința de judecată din 31 martie 2022 de la Judecătoria Câmpulung și din ședința din 16 iunie 2022 a Judecătoriei Sectorului 4 București, în sensul că ar fi locuit în București, dar ulterior s-ar fi mutat în Argeș au fost dovedite, prin cele reținute prin sentința de divorț.

Această hotărâre judecătorească, a fost pronunțată la 14 martie 2011 și se află depusă la dosarul Judecătoriei Câmpulung, în cuprinsul său reținându-se că ultimul domiciliu comun al părților a fost în Câmpulung.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, secția Civilă, ca instanță în a cărei rază teritorială s-a aflat ultimul domiciliul cunoscut al persoanei a cărei declarare judecătorească a morții se solicită.