ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1812/2022

HOTĂRÂRE

06.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1812/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Deliberând, asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Obiectul cererii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la 29 iunie 2022, contestatoarea Curtea de Apel Oradea în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG. a solicitat suspendarea provizorie a executării silite pornite de Biroul executorului judecătoresc HHH. în dosarul execuțional nr. x/2020 la cererea creditorilor, până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite aflată pe rolul Judecătoriei Arad.

În drept, a invocat dispozițiile art. 719 alin. (7) C. proc. civ.

II. Hotărârea pronunțată de Judecătoria Arad:

Prin încheierea nr. 3681 din 1 iulie 2022, Judecătoria Arad, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de suspendare provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2020 al Biroului executorului judecătoresc HHH. în favoarea Judecătoriei Oradea.

Instanța a reținut incidența Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 și a Deciziei nr. 27/2021 din 6 decembrie 2021, pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii.

În contextul deciziilor enunțate, a reținut, pe de o parte, că este obligatorie verificarea competenței de către instanța învestită cu soluționarea unui cereri de suspendare provizorie a executării silite și, pe de altă parte, că, în ipoteza în care titlul executoriu la care se referă executarea silită vizează mai mulți debitori, instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare și, implicit, și cererea de suspendare provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite, este judecătoria care a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, în baza principiului unicității instanței de executare.

De asemenea, a constatat că executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2020 al Biroului executorului judecătoresc HHH., în care au calitatea de debitori mai multe părți a fost încuviințată de către Judecătoria Oradea, prin încheierea civilă nr. 2116/2020 din 5 mai 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020. În consecință, a reținut că aceasta va fi instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare formulată de către Curtea de Apel Oradea, respectiv prezenta cerere de suspendare provizorie a executării silite, în baza principiului unicității instanței de executare, iar nu Judecătoria Arad, care a fost în mod greșit sesizată de către debitoarea Curtea de Apel Oradea.

III. Hotărârea pronunțată de Judecătoria Oradea:

Prin încheierea civilă nr. 5352 din 27 iulie 2022, Judecătoria Oradea, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată de petenta Curtea de Apel Oradea în favoarea Judecătoriei Arad.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța învestită prin declinare a reținut că Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii permite adoptarea unei soluții distincte în situația în care legea dispune altfel.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 127, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, în vreme ce alin. (2)

al aceluiași articol prevede că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

S-a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (2)

raportat la alin. (1) C. proc. civ. stabilesc un caz de competență teritorială exclusivă și că instanța de judecată este ținută de aceste dispoziții să sesizeze o instanță de judecată de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află aceasta. Cu alte cuvinte, instanța petentă are posibilitate de a alege între instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, nefiindu-i însă permis să sesizeze o instanță din circumscripția teritorială în care activează.

De asemenea, s-a constatat că este întemeiată excepția necompetenței teritoriale invocată de intimați prin întâmpinarea depusă la 27 iulie 2022, având în vedere calitatea de grefieri în cadrul Judecătoriei Oradea și că, raportat la dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Oradea nu este competentă să soluționeze prezenta cerere.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență privește cererea de suspendare provizorie a executării silite, formulată de Curtea de Apel Oradea în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 719 și art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Contestația la executare se introduce la instanța de executare, astfel cum stipulează prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., iar potrivit art. 719 alin. (1) din același cod, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.

De asemenea, în conformitate cu art. 719 alin. (7) C. proc. civ., dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Rezultă că în cazul cererii de suspendare competența este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în a cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. Astfel, sub aspectul criteriului teritorial, competența instanței de executare este una exclusivă, fiind reglementată prin norme de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga.

Prin Decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit că: instanța învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite este obligată să își verifice competența cu privire la cererea cu care a fost sesizată, în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., analizându-și competența în funcție de art. 714 din același cod.

Totodată, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit, în considerarea principiului unicității instanței de executare, că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată drept instanță de executare de către legiuitor.

Deși executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, conform art. 622 alin. (2) C. proc. civ., prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite.

Din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, încuviințarea executării silite a fost dispusă prin încheierea civilă nr. 2116 din 5 mai 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Oradea.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, instanța care a încuviințat executarea are calitatea de instanță de executare, astfel că, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. 2116 din 5 mai 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Oradea, competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de suspendare provizorie urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, ca instanță de executare.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.