ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1764/2022

HOTĂRÂRE

05.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1764/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. x/2021, petenta A. a solicitat instanței punerea sub interdicție a intimatei B..

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 104-106 și art. 118 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1643 din 1 martie 2022 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și s-a dispus declinarea cauzei către Judecătoria Sectorului 1 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Ploiești a reținut incidența art. 114 și art. 936 C. proc. civ. și, făcând trimitere la art. 87 C. civ. a reținut că noțiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens mai larg, prezentând importanță nu atât locuința statornică și principală, ci adresa unde intimata locuiește efectiv.

A constatat că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, pârâta este internată în Căminul C. din București, fiind rezidenta acestui cămin, astfel că a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. 4948/2022 din 2 iunie 2022 din 10 februarie 2022, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

În temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, a avut în vedere că acțiunea de față, având ca obiect punere sub interdicție, vizează o măsură de ocrotire a persoanei fizice majore, în sensul art. 106 C. civ., fiind incidentă regula de competență de la art. 114 C. proc. civ.

A considerat că, pentru stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie făcută aplicarea art. 114 C. proc. civ., referitoare la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, și anume domiciliul intimatei B..

Instanța a apreciat că, în cererile având ca obiect punere sub interdicție, nu poate fi avută în vedere ca reședință un cămin în care este internată o persoană incapabilă, ci domiciliul stabil din cartea de identitate. Totodată, a reținut că persoanele își pot modifica locul în care acestea sunt internate la perioade constante de timp, acest lucru neputând echivala cu o schimbare a reședinței care să atragă, în mod constant, competența unor alte instanțe judecătorești.

Reținând că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, intimata nu locuiește efectiv pe raza Judecătoriei Sectorului 1 București, ci pe raza Judecătoriei Ploiești, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va reține că, în cauză, competența soluționării pricinii în primă instanță revine Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, petenta A. a solicitat punerea sub interdicție a intimatei B..

Față de obiectul acțiunii civile, în raport de care se stabilește competența instanței, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 936 C. proc. civ., conform cărora "Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul", care se coroborează cu cele ale art. 114 alin. (1) din același act normativ și care stipulează că, în cazul în care legea nu prevede altfel, "cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Potrivit art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", iar, conform art. 89 din același cod, "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale; (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală; (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt".

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale enunțate rezultă că noțiunea "domiciliu" la care face trimitere art. 87 C. civ. vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită și urmărește asigurarea respectării dreptului la apărare și facilitarea administrării probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Reținând aceste considerente, Înalta Curte constată că noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanță având nu atât locuința statornică sau principală a persoanei ocrotite, ci adresa unde aceasta locuiește efectiv.

Prin raportare la scopul pentru care legiuitorul a stabilit competența instanței de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate în soluționarea cererii de punere sub interdicție, anume de a facilita accesul acestor persoane, aflate în situații speciale, la instanță, precum și la semnificația noțiunii "domiciliu" dată de normele C. civ., rezultă că aspectul relevant pentru determinarea competenței teritoriale este reprezentat de locuința efectivă a persoanei ocrotite.

Conform aspectelor factuale relevate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, pârâta suferă de demență mixtă vasculară și generativă, din acest motiv fiind internată în Căminul C. cu sediul în București.

Față de aspectele de fapt relevate, Înalta Curte, la stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, domiciliul menționat în cartea de identitate al pârâtei fiind lipsit de relevanță, cu atât mai mult cu cât pârâta este rezidentă în Căminul C., nefiind beneficiara unei internări obișnuite, ci a uneia impuse de deficiențele cauzate de boala degenerativă de care aceasta suferă.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor legale mai sus evocate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.