ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1761/2022

HOTĂRÂRE

05.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1761/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată cu nr. x/2022 pe rolul Tribunalului București, numitul A. a chemat în judecată Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa S.A. solicitând ca, pe cale de ordonanță președințială, să fie pronunțată o hotărâre executorie, fără somație sau trecerea vreunui termen, prin care să se dispună sistarea reținerilor salariale cu titlu de pensie de întreținere, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul prezentului dosar aflat pe rolul Tribunalului București.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 997 și următoarele, art. 729 C. proc. civ. și art. 169 din Codul Muncii.

Prin sentința civilă nr. 315 din 9 mai 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a litigii de muncă și conflicte de muncă, a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de către instanță din oficiu, cauza fiind declinată spre competentă soluționare Judecătoriei Cluj-Napoca.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța a reținut că în cauză este vorba despre o solicitare de sistare a plății întreținerii către copilului major, considerent care atrage incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., instanța de tutelă fiind cea competentă să soluționeze cauza.

Astfel, reținând că din înscrisurile de la dosar rezultă că reclamantul are un dosar pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, ca instanță de tutelă, a considerat această din urmă instanță ca fiind competentă să soluționeze prezenta cauză.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr. 6287/2022 din 30 mai 2022, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului București, secția a VIII-a litigii de muncă și conflicte de muncă și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

Totodată, a reținut că temeiul pretențiilor formulării cererii de către reclamant a fost indicat ca fiind raportul contractual de muncă dintre cele două părți litigante, finalitatea urmărită prin demersul juridic inițiat de către reclamant fiind aceea de a se sista reținerile salariale efectuate de către pârâtă până la soluționarea dosarului de fond.

A apreciat că din interpretarea dispozițiilor art. 266 din Legea nr. 53/2003 republicată, privind Codul Muncii, reiese cu evidență că reprezintă litigiu de muncă cererea salariaților formulată împotriva angajatorului, cu privire la plata unor sume de bani reținute nelegal de angajator din salarii, aspect ce atrage competența materială a tribunalului, secția litigii de muncă.

Reținând incidența dispozițiilor art. 997 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, având în vedere calificarea dată cererii de chemare în judecată ca fiind conflict individual de muncă, a considerat ca fiind competentă să judece prezenta cauză Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost determinată de modul diferit în care cele două instanțe au interpretat natura juridică a cererii de chemare în judecată formulată de A., ca fiind cea a conflictului de muncă ori cea a raporturilor de familie.

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, prin care reclamantul A. a chemat în judecată Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa S.A. solicitând ca, pe cale de ordonanță președințială, să fie pronunțată o hotărâre executorie prin care să se dispună sistarea reținerilor salariale cu titlu de pensie de întreținere, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Tribunalului București.

Înalta Curte, verificând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, constată că, într-adevăr, pe rolul Tribunalului București se află, în curs de soluționare, dosarul nr. x/2022, având ca obiect drepturi bănești - rețineri salariale cu titlu de pensie.

Potrivit dispozițiilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Măsurile provizorii reglementate prin textul legal redat reprezintă cereri accesorii cererii principale, care pot fi luate de instanța de judecată pe calea ordonanței președințiale atunci când sunt îndeplinite condițiile legale care o reglementează.

Cum prin prezenta cerere reclamantul solicită instituirea unor măsuri temporare cu privire la drepturile sale salariale asupra cărora instanța va trebui, ulterior, să le tranșeze odată cu analizarea fondului dreptului, cererea formulată de reclamant nu poate fi considerată o acțiune cu caracter de sine-stătător pentru a se aplica norme specifice de competență.

Reținând că prezentei cereri se subsumează dispozițiilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare urmează a se stabili prin raportare la dispozițiile art. 998 C. proc. civ., conform cărora "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului."

Astfel, pentru a se putea stabili competența de soluționare a prezentei cereri formulată pe calea ordonanței președințiale, Înalta Curte reține că trebuie determinată natura juridică a solicitărilor formulate în dosarul de fond nr. x/2022, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă.

În acest sens, se constată că, prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale (dosarul de fond), reclamantul a solicitat să se constate caracterul nelegal al reținerilor salariale de către angajatorul său, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 169 din Codul Muncii, natura juridică fiind specifică raporturilor de muncă, atât prin temeiul de drept invocat, cât și prin solicitarea formulată, respectiv constatarea caracterului nelegal al reținerilor salariale.

În acest sens, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., "(4) Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă. (5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.".

Un argument în plus în sprijinul acestei calificări îl constituie împrejurarea că cererea de chemare în judecată este formulată în contradictoriu cu angajatorul reclamantului și nu cu creditorul obligației de plată a pensiei de întreținere, astfel că nu se poate vorbi despre o acțiune ce trebuia înregistrată pe rolul instanței de tutelă, așa cum în mod greșit a reținut Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări.

Având în vedere argumentele expuse, Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul din prezenta cauză, constituie litigiu de muncă, aspect ce atrage competența materială a tribunalului, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011.

În lumina dispozițiilor art. 997 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, constată că Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale este instanța competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.