ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 401/2021

HOTĂRÂRE

17.02.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 401/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la 19.09.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Regia Autonomă Autoritatea Aeronautică Civilă Română, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze actul administrativ emis de pârâtă, prin care i-a fost retras/revocat certificatul de auditor de securitate a aviației civile nr. 8/22.11.2012, precum și a tuturor actelor subsecvente, care au dus la încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 620/14.07.2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția propriei necompetențe materiale și funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă și asigurări sociale, reținând incidența art. 5 din O.G. nr. 17/2011 și a art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 28.08.2020.

Prin sentința civilă nr. 5541/21.10.2020, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția propriei necompetențe materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut că litigiul are natura juridică a unuia de contencios administrativ, având în vedere că solicitarea reclamantului vizează anularea deciziilor Directorului General al A.A.C.R. nr. D800/08.08.2019, nr. D801/08.08.2019 și nr. RU 164/29.08.2019, precum și a actelor administrative aferente acestora.

Instanța a mai avut în vedere faptul că verificarea efectuată de către pârâtă are caracterul unei cercetări administrative privind aspecte referitoare la modul în care reclamantul a respectat prevederile legale ce reglementează deținerea calității de auditor de securitate a aviației civile, calitate în baza căreia a fost angajat în cadrul A.A.C.R. - Direcția de Securitate Aeronautică și Cibernetică.

Totodată, a constatat că, având în vedere calitatea pârâtei de organism tehnic specializat pentru exercitarea de atribuții în domeniul securității aviației civile, precum și faptul că pârâta este regie autonomă de interes public național, funcționând sub autoritatea Ministerului Transporturilor, obligațiile corelative dreptului pretins sunt rezultatul manifestării de voință în regim de putere publică a unei autorități publice.

Prin urmare, față de calitatea pârâtei așa cum a fost identificată, în raport cu art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, a apreciat că instanței de contencios administrativ, respectiv curții de apel, îi aparține competența de soluționare a cauzei.

În final, instanța a reținut și că, în raport cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ. în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt, prin raportare la solicitarea de anulare a deciziei nr. RU 164/29.08.2019.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 27.11.2020.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal pentru următoarele considerente:

Divergența care a generat prezentul conflict negativ de competență derivă din natura juridică a litigiului.

Procesul de față urmărește anularea deciziilor directorului general al A.A.C.R. prin care certificatul de auditor nr. RO/ASAvC-08/12.11.2012 deținut de reclamant a fost retras/revocat și prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, ca urmare a retragerii/revocării/pierderii valabilității certificatului de auditor.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că verificarea efectuată de pârâtă are caracterul unei cercetări administrative, întrucât privește aspecte referitoare la modul în care reclamantul a respectat prevederile legale ce reglementează deținerea calității de auditor de securitate a aviației civile, calitate în baza căreia a fost angajat în cadrul A.A.C.R. - Direcția de Securitate Aeronautică și Cibernetică.

Suprapunerea calităților A.A.C.R. (de angajator al reclamantului, pe de o parte și de organism tehnic specializat pentru exercitarea de atribuții în domeniul securității aviației civile, calitate în care are responsabilitatea privind certificarea și supravegherea continuă a condițiilor asociate certificării a personalului specific) nu permite concluzia că cercetarea administrativă a reclamantului ar putea fi asimilată unei cercetări disciplinare prealabile.

Prin urmare, încetarea contractului individual de muncă încheiat între A.A.C.R. și reclamant, în calitatea sa de auditor de securitate a aviației civile, nu este o sancțiune principală, ci una subsecventă, o consecință survenită ca urmare a faptului că i s-a revocat/retras certificarea de auditor de securitate a aviației civile.

De altfel, în considerarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 din decizia directorului general al A.A.C.R. nr. D800/08.08.2019, aceasta poate fi contestată în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Având în vedere dispozițiile art. 2 lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004, pretențiile reclamantului decurg din raporturi de drept administrativ, pârâta fiind regie autonomă de interes public național, potrivit art. 1 din H.G. nr. 405/1993, care și-a manifestat voința în regim de putere publică; actele și operațiunile susceptibile a fi efectuate de A.A.C.R., în calitate de autoritate competentă de a certifica auditorii de securitate a aviației civile, sunt emise în regim de autoritate, în executarea unor dispoziții legale, potrivit art. 3 alin. (2) lit. p) din O.G. nr. 17/2011.

Așadar, natura litigiului este una de contencios administrativ.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.