ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3092/2021

Ședința publică din data de 21 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, la data de 14.08.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Autoritatea Aeronautică Civilă Română - AACR să se constate nulitatea absolută a actelor de cercetare efectuate împotriva acestuia, restabilirea situației anterioare cercetării și reintegrarea pe funcția deținută, cu plata tuturor drepturilor salariale cuvenite, plata de daune morale în cuantum de 1000000 RON și plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 43 din data de 10 iunie 2020 Tribunalul Giurgiu, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Giurgiu a reținut că cercetarea efectuată de pârâtă are caracterul unei cercetări administrative întrucât privește aspecte referitoare la modul în care reclamantul a respectat prevederile legale ce reglementează deținerea calității de auditor de securitate a aviației civile, calitate în baza căreia a fost angajat în cadrul A.A.C.R./Direcția de Securitate Aeronautică și Cibernetică, prin preluarea Direcției Aviație Civilă și Spațiu Aerian din cadrul Ministerului Transportului.

Prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 2 lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, tribunalul a stabilit faptul că pretențiile reclamantului decurg din raporturi de drept administrativ, pârâta fiind regie autonomă de interes public național (potrivit art. 1 din H.G. nr. 405/1993 privind înființarea Autorității Aeronautice Civile Române) care funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, asimilată autorității publice centrale. Obligațiile corelative dreptului pretins sunt realizabile prin manifestarea de voință în regim de putere publică a unei autorități publice. Actele și operațiunile susceptibile a fi efectuate de A.A.C.R. în calitate de autoritate competentă de a certifica auditorii de securitate a aviației civile (art. 3 alin. (2) lit. p) din O.G. nr. 17/2011) sunt emise în regim de autoritate, în executarea unor dispoziții legale.

2.2 Prin sentința civilă nr. 121 din data de 5 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul din prezentul litigiu și-a desfășurat activitatea în temeiul contractului individual de muncă nr. x/17.12.2013. Retragerea certificatul de auditor nr. RO/ASAvC-08 din data de 12.11.2012 a fost rezultatul unei proceduri de cercetare în urma căreia s-a constatat încălcarea de către reclamant în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a mai multor prevederi legale, inclusiv Codul de conduită al auditorului de securitate a aviației civile, aspect care determină concluzia că raportul dedus judecății este unui de dreptul muncii și nu unul de drept administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.

Litigiul dedus judecății are ca obiect constatarea nulității absolute a actelor de cercetare disciplinară efectuate împotriva reclamantului, respectiv a deciziei de sancționare nr. 800/08.08.2019, precum și a deciziei nr. RU 164/29.08.2019 prin care au încetat de drept raporturile de muncă.

Relevantă în cauză pentru determinarea instanței competente este natura juridică a raporturilor născute între părți, care, după cum s-a arătat nu este de drept administrativ, ci de dreptul muncii. Astfel, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, care atrag competența materială a curții de apel, în raport de rangul emitentului, întrucât actul contestat nu are caracterul unui act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, ci este un act de drept al muncii, fiind emis de pârâtă în calitate de parte în raportul de muncă, fără ca prin aceasta să se exercite prerogativele puterii de stat. Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de Codul muncii, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali.

Prin conflicte de muncă se înțeleg conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.

În consecință, fiind vorba de un litigiu de muncă, din punct de vedere al competenței de soluționare a cauzei, devin aplicabile dispozițiile art. 269 din Codul muncii, potrivit cărora "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, actualizată, "Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", iar dispozițiile art. 210 din același act normativ prevăd că "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Înalta Curte reține că reclamantul are domiciliul pe raza județului Giurgiu, motiv pentru care, competent, din punct de vedere teritorial, este Tribunalul Giurgiu.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Autoritatea Aeronautică Civilă Română - prin Director General B. în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2021.