ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1759/2022

HOTĂRÂRE

05.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1759/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara la data de 22.11.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Ape Mureș obligarea acesteia la deblocarea contului de garanție de bună execuție constituit de către societatea reclamantă în baza contractului de servicii nr. x/06.09.2018.

Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca rămasă fără obiect a cererii, având în vedere că a deblocat contul de garanție.

În ședința de judecată din data de 08.02.2022, fiind la primul termen, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Hunedoara.

Prin sentința civilă nr. 242/2022 din 25 februarie 2022, Judecătoria Hunedoara a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș.

În motivare, instanța a reținut incidența prevederilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, constatând că pârâta are sediul la o adresă aflată în Târgu-Mureș, a reținut că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză din punct de vedere teritorial, prin raportare la domiciliul pârâtei, este Judecătoria Târgu-Mureș.

Prin sentința civilă nr. 2136 din20 mai 2022, Judecătoria Târgu-Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Hunedoara. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu cauza și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerente, instanța a reținut că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză este vorba despre o competență teritorială de ordine privată, astfel că doar pârâta din prezenta cauză era în măsură să invoce necompetența teritorială a Judecătoriei Hunedoara, inclusiv prin raportare la art. 22.2 din contractul încheiat între părți, prin care acestea au optat pentru o alegere de competență.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Hunedoara și Judecătoria Târgu-Mureș.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă o obligație de a face, respectiv aceea ca pârâta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Ape Mureș să procedeze la deblocarea contului de garanție de bună execuție.

Ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost determinată de calificarea diferită a competenței de ordine publică sau privată incidentă în speță, cât și a condițiilor de invocare a excepției de necompetență teritorială.

Înalta Curte reține că, în materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Totodată, se constată că potrivit art. 22.2 din contractul încheiat între părțile litigante, dacă (...) "achizitorul și prestatorul nu reușesc să rezolve în mod amiabil o divergență contractuală, fiecare poate solicita ca disputa să se soluționeze de către Tribunalul Târgu-Mureș".

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică sau privată." Alin. 2 al acestui articol prevede că necompetența este de ordine publică: (pct. 1) "în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; (pct. 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."

Conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ., "În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată."

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că în cauză norma de competență aplicabilă litigiului de față are caracter de ordine privată.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, în cauză, pârâta, deși a formulat întâmpinare, aceasta nu a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Hunedoara, excepția necompetenței teritoriale fiind invocată de instanță, din oficiu, la termenul de judecată din 8 februarie 2022, cu încălcarea art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Drept urmare, neinvocarea excepției de necompetență privată de către pârâtă în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a avut ca efect consolidarea competenței instanței sesizate.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reține că Judecătoria Hunedoara este competentă să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.