ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1756/2022

HOTĂRÂRE

05.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1756/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8.02.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/2021, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Municipiului Gorj prin Președinte C., D., E. și F. au solicitat instanței:

1) să constate nulitatea absolută a încheierii de ședință nesemnată din 12 august 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 și a încheierii de ședință nesemnată din 12 august 2020, pronunțată în dosarul x/2020 de judecător D.;

2) să constate nulitatea absolută a încheierii din 26 august 2020 și a încheierii nr. 34 din 09 octombrie 2020, ambele nesemnate, pronunțate de judecător F. în dosar x/2020;

3) să constate nulitatea absolută a încheierii nr. 55 din 26 august 2020, nesemnată pronunțata în dosarul x/2020 de judecător E. și în același timp.

4) să se restabilească situația anterioară (restitutio în integrum), să fie obligați pârâții, să repună pe rol dosarul nr. x/2020 în vederea soluționării cererii deduse judecății conform cu legile în vigoare;

5) să se dispună eliminarea restricționării fără drept a accesului acestora la documentele din dosarele electronice nr. x/2020; 1467/95/2020/al;

6) să dispună introducerea datelor informatice scanate de către reclamanți, așa cum au fost trimise cu poșta electronică: cu vizibilitate maximă;fără alterarea conținutului și fără introducerea de file albe după fiecare filă a cererii deduse judecății și a fiecărei file din înscrisurile trimise on-line la dosar;

7) să se semneze orice înscris emis în cele două dosare prin identificare cu nume și prenume, semnătura indescifrabilă și dată;

8) să se completeze cele două dosare electronice de pe portalul infodosar curteadeapelcraiova cu înscrisurile sustrase, citații, rezoluții, corespondența.etc.

9) să se dispună achitarea prejudiciul produs, pentru care reclamanții nu se pot bucura de recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului din din Municipiul Râmnicu Vâlcea care le aparține în mod legal, în urma decesului bunicului G. și de care au fost lipsiți în mod incorect, prin refuzul pârâților Primăria Vâlcea secretar H. și I. de a menționa terenul cu pricina în ANEXA24.

La termenul de judecată din 19 octombrie 2021, Curte de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a reținut dosarul în pronunțare și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 26 octombrie 2021.

Prin încheierea din 26 octombrie 2021, instanța a repus cauza pe rol, în temeiul art. 400 C. proc. civ., pentru a discuta în contradictoriu cu părțile competența materială a acesteia de soluționare a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 156 F din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pretențiile reclamanților formează obiectul unor capete de cerere distincte, cu caracter principal, între care există o legătură, în sensul că actele a căror nulitate se cere a fi constată și obligațiile de a face formulate vizează cele două dosare aflate pe rolul Tribunalului Gorj, respectiv al Curții de Apel Craiova.

Constatând incidența în cauză a prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a considerat existentă în cauză ipoteza în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, astfel că instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Făcând aplicarea acestor dispoziții procedurale, instanța a subliniat că pretențiile referitoare la constatarea nulității actelor juridice, reprezentate de încheierile de ședință din dosarele nr: x/2020 și y/2020 ale Tribunalului Gorj și ale Curții de Apel Craiova, sunt în competența tribunalului, potrivit prevederilor art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar obligația de a face, neevaluabilă pecuniar, este de competența judecătoriei, conform prevederilor art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Totodată, având în vedere și calitatea pârâților, de judecători la Tribunalul Gorj, Curtea a dat eficiență prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., stabilind competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București, ca fiind instanța egală în grad cu cea la care funcționează pârâții ca judecători, dar care este situată în circumscripția Curții de Apel București, curte învecinată cu cea în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 802 din 6 mai 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru caze cu miori și de familie și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., dacă nu a fost invocată în termenul legal, excepția necompetenței materiale și teritoriale de ordine publică nu va mai putea fi invocată până la finalizarea procesului, nici în faza judecății în primă instanță, nici în căile de atac.

Totodată, a reținut că în speță, primul termen de judecată la care erau îndeplinite condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. a fost cel din 19.10.2021 în fața Curții de Apel București, când instanța, constatând că părțile sunt legal citate, a reținut cauza în pronunțare.

Întrucât excepția necompetenței materiale nu fusese invocată de părți anterior sau cel târziu la termenul din 19.10.2021 și nici de către instanță la termenul din 19.10.2021, competența, inclusiv cea materială, s-a definitivat în favoarea Curții de Apel București.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Prezentul conflict de competență a fost generat de interpretarea și aplicarea diferită pe care au dat-o instanțele aflate în conflict, a textelor de lege referitoare la excepția de necompetență materială, respectiv a momentului până la care această excepție poate fi invocată.

Prin demersul lor judiciar, reclamanții au solicitat instanței de judecată anularea unor acte juridice efectuate în dosarele civile cu nr. x/2020 și nr. y/2020 ale Tribunalului Gorj și ale Curții de Apel Craiova, încuviințarea unor obligații de a face și plata de despăgubiri.

Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ.:

"În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt."

În același timp, dispozițiile art. 130 și art. 131 C. proc. civ. prevăd anumite limite procedurale referitoare la posibilitatea și momentul invocării excepției de necompetență de ordine publică, stabilind obligația judecătorului de a verifica din oficiu competența la "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", excepția pentru depășirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

În cauza dedusă judecății, la termenul de judecată din data de 19 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a reținut dosarul în pronunțare și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 26 octombrie 2021. Prin încheierea din 26 octombrie 2021, instanța a repus cauza pe rol, în temeiul art. 400 C. proc. civ., pentru a discuta, în contradictoriu cu părțile, competența materială a acesteia de soluționare a cauzei.

În acest context, Înalta Curte constată că primul termen de judecată, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., cu procedura de citare legal îndeplinită, a fost termenul din 19 octombrie 2021, când instanța a rămas în pronunțare asupra fondului litigiului, fără a își verifica competența de a soluționa cauza.

Potrivit dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., spre deosebire de necompetența generală a instanțelor judecătorești care poate fi invocată în orice stare a pricinii, necompetența materială și teritorială de ordine publică și cea de ordine privată pot fi invocate cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, iar, în raport de prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Ca atare, neinvocarea excepției necompetenței materiale, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, a avut ca efect consolidarea competenței Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, aceasta devenind competentă să soluționeze cauza, nemaiputându-se dezînvesti ulterior, prin admiterea excepției de necompetență.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reține ca fiind competentă să soluționeze prezenta cauză Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.