ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1533/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., B.E.J. D. și Municipiul București prin Primarul General, solicitând constatarea nulității notificării nr. x din data de 26 septembrie 2001 pe numele C., eliberată de B.E.J. D., eliminarea acestei notificări din dosarul nr. x, dosar de restituire a apartamentului, pe numele A., constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 5 noiembrie 1996, obținut prin sentința civilă nr. 1962 din data de 9 noiembrie 2011, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 5 noiembrie 1996, în baza art. 45 alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001 și restituirea apartamentului.

A mai solicitat reclamantul acordarea unor daune morale în cuantum de 2.000.000 euro pentru obstrucționarea restituirii, precum și pentru suferințele provocate de peste 15 ani de procese, care i-au cauzat pierderi materiale și îmbolnăviri.

Prin încheierea pronunțată la data de 30 iulie 2019, instanța a admis excepția litispendenței, invocată din oficiu, cu privire la capetele de cerere având ca obiect constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 5 noiembrie 1996 față de dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel București, a dispus disjungerea celorlalte capete de cerere formulate în prezenta cauză - constatare nulitate notificare nr. x din data de 26 septembrie 2001, eliminarea acestei notificări din dosarul nr. x, dosar de restituire a apartamentului, pe numele A., cerere de restituire în natură a apartamentului, București și acordarea de daune morale și formarea unui nou dosar.

Noul dosar, rezultat ca urmare a disjungerii capetelor 1, 2, 5 și 6 din acțiunea inițială, a fost înregistrat pe rolul tribunalului, sub nr. x/2019.

La termenul de judecată din data de 18 octombrie 2019 instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității capetelor 1 și 2 din cerere și a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat a capătului 5 de cerere, raportat la sentința civilă nr. 372 din data de 17 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, definitivă, hotărâre atașată din oficiu la dosar.

I.2. Sentințele pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă

Prin sentința civilă nr. 2751 din data de 10 decembrie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrisului notificare nr. x din data de 26 septembrie 2001, a respins acest capăt de cerere privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., B.E.J. D. și Municipiul București prin Primarul General, ca inadmisibil.

A calificat drept apărare de fond excepția inadmisibilității invocată cu privire la capătul de cerere având ca obiect eliminarea înscrisului notificare nr. x din data de 26 septembrie 2001 din dosarul administrativ ce are la bază notificarea nr. x din data de 8 august 2001, formulată de reclamant, și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect eliminarea înscrisului notificare nr. x din data de 26 septembrie 2001 din dosarul administrativ ce are la bază notificarea formulată de reclamant, nr. 905 din data de 8 august 2001 privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., B.E.J. D. și Municipiul București, prin Primarul General.

A admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea în natură a apartamentului situat în București, a respins acest capăt de cerere privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., B.E.J. D. și Municipiul București, prin Primarul General, pentru existența autorității de lucru judecat.

A respins capătul de cerere privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., B.E.J. D. și Municipiul București, prin Primarul General, având ca obiect acordarea de daune morale, ca neîntemeiat.

Prin sentința civilă nr. 2059 din data de 18 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2751 din data de 10 decembrie 2019 a aceleiași instanțe, formulată de reclamantul A..

Prin sentința civilă nr. 606 din data de 21 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția tardivității cererii de completare a sentinței civile nr. 2059 din data de 18 decembrie 2020, pronunțate de același tribunal, formulată de reclamantul A., și a respins cererea acestuia ca tardiv formulată. Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2059 din data de 18 decembrie 2021, formulată de reclamant.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie

Prin decizia civilă nr. 1494A din data de 3 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelurile declarate de apelantul-reclamant A. împotriva sentințelor civile nr. 2751 din data de 10 decembrie 2019 și nr. 2059 din data de 18 decembrie 2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul București prin Primarul General, B., C. și B.E.J. D., ca nefondate.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Cererea de recurs

Împotriva deciziei 1494 din data de 3 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 14 decembrie 2021 sub nr. x/2019.

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, apreciind că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

A susținut că instanța nu a fost interesată să judece cauza, iar toate solicitările sale de suspendare a judecării cauzei până la judecarea cererilor de completare au rămas fără răspuns.

II.2. Apărările formulate în cauză

În cauză, intimații-pârâți nu au depus întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reținându-se că urmează a se aprecia dacă, în speță, criticile recurentului-reclamant pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă excepția nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs, iar părțile nu au depus puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din data de 22 iulie 2022, s-a fixat termen la data de 20 septembrie 2022, fără citarea părților, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., termen la care instanța a reținut cauza în pronunțare prin prisma excepției nulității recursului.

II.4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, deși recurentul-reclamant a invocat că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, această împrejurare nu este de natură a determina încadrarea susținerilor în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care partea nu a indicat care sunt normele de drept material pretins a fi fost greșit aplicate și care este raționamentul eronat al instanței de apel.

Prin motivarea recursului, recurentul-reclamant nu a adus critici concrete de nelegalitate hotărârii recurate, care să vizeze aspectele ce au făcut obiectul analizei instanței de apel care a determinat soluția de respingere a apelurilor formulate în cauză, ci și-a exprimat nemulțumirea, susținând la modul general că hotărârea recurată este nelegală, iar instanța nu a fost interesată să judece cauza.

Or, o atare motivare a recursului nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) Cod procedură, cele susținute prin cererea de recurs neputând fi convertite în vreun motiv de casare prevăzut de lege, nereprezentând, astfel cum s-a mai arătat, veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, această cale de atac fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalității acesteia, iar această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării unor motive de nelegalitate dintre cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1494 A din data de 3 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2022.