ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1725/2022

Ședința publică din data de 04 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietatilor, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea în parte a Deciziei de compensare nr. 96/04.10.2021, a creanțelor reciproce între statul român și reclamantă, emisă de pârâtă, prin care s-a dispus compensarea creanțelor reciproce ale părților și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la actualizarea sumei de 65345,80 RON reprezentând creanța reclamantei, cu indicele de inflație pentru perioada iunie 2011 - mai 2021 și la restituirea sumelor încasate în plus, ca urmare a compensării aplicate în baza deciziei de compensare nr. 96/04.10.2021.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1531 C. civ. și cele ale Legii nr. 164/2014.

2.1. Prin sentința civilă nr. 901 din 21 februarie 2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale; a admis excepția necompetenței teritoriale; a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, precum și la art. 129 și art. 132 C. proc. civ., sub aspectul competenței teritoriale exclusive, instanța a reținut că reclamantul are domiciliul în județul Constanța.

Pe aspectul competenței funcționale, făcând trimitere la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 8 teza a II-a din Legea nr. 164/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (în vigoare de la 02 august 2018), a considerat că secția de contencios administrativ nu are competența de a soluționa cererea dedusă judecății, în raport de dispozițiile legale în vigoare la data introducerii acțiunii - 09.11.2021.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Constanța, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 2401 din 29 iunie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect anulare act în favoarea Tribunalului București; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a se pronunța astfel, a apreciat că art. 8 din Legea nr. 164/2014 nu cuprinde dispoziții referitoare la competența teritorială a instanțelor, iar decizia de compensare emisă în condițiile art. 1 alin. (7) al O.U.G. nr. 63/2018 reprezintă un act de punere în executare a dispozițiilor Legii nr. 164/2014, privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, întrucât prin aceasta se urmărește reglarea creanțelor dintre stat și persoanele care intră în sfera de aplicare a acestui act normativ, urmare a emiterii unor decizii de validare.

Așadar, toate actele emise în vederea executării hotărârii de validare urmează regimul juridic al deciziei de compensare, competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva acestora fiind de competența materială funcțională a secțiilor civile a tribunalelor.

În ceea ce privește competența teritorială, în lipsa unor norme derogatorii, a reținut că se aplică dispozițiile de drept comun, prevăzute de art. 107 C. proc. civ.. În cazul de față, acestea au caracter de ordine publică, aspect dedus din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate și a celor prevăzute de art. 129 alin. (3) pct. 3 și art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

II. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru a exista conflict negativ de competență este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: două sau mai multe instanțe să se declare deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență să fie reciproce și cel puțin una dintre instanțele sesizate să fie competentă să soluționeze cauza.

Totodată, în conformitate cu art. 136 alin. (1) C. proc. civ., "Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești (...)".

Pe acest temei, între secțiile specializate din cadrul aceleiași instanțe judecătorești se poate ivi un conflict de competență în sensul art. 133 pct. 2, fiind posibilă declinarea reciprocă de competență.

Din această perspectivă, declinarea de către Tribunalul Constanța, secția civilă, în favoarea secției civile a Tribunalului București, și nu a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, căreia îi aparținea prima dezînvestire de soluționarea cauzei, echivalează cu declinări succesive, nefiind o declinare reciprocă de competență între două instanțe.

Prin urmare, în aplicarea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., pentru a ne afla în prezența unui conflict negativ de competență, ar fi trebuit ca secția civilă a Tribunalului București să se dezînvestească, la rându-i, de soluționarea cauzei, în favoarea uneia dintre celelalte două instanțe, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

În consecință, din succesiunea actelor de procedură, astfel cum a fost relevată la pct. I din prezenta decizie, nu se identifică premisa nașterii unui conflict negativ de competență, nefiind îndeplinită condiția obligatorie a reciprocității hotărârilor definitive de declinare a competenței, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., în absența unei hotărâri prin care Tribunalul București, secția civilă, să-și decline competența de soluționare a cauzei.

Cum procedura regulatorului de competență funcționează numai în condițiile prevăzute de art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va constata inexistența conflictului negativ de competență și va înainta dosarul Tribunalului București, secția civilă, în vederea soluționării cauzei, pe temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența conflictului negativ de competență.

Înaintează dosarul Tribunalului București, secția civilă, în vederea soluționării cauzei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 octombrie 2022.