ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1723/2022

Ședința publică din data de 04 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, sub nr. x/2021, la data de 02 decembrie 2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți din culpa exclusivă a pârâtei, aceasta avea să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "Gal" și să se dispună atribuirea beneficiului locuinței comune din Slatina în favoarea reclamantului până la soluționarea partajului bunurilor comune.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 lit. b) și urm. C. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3108 din 14 aprilie 2022, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la dispozițiile art. 915 alin. (1) teza a II-a, prima variantă C. proc. civ. și art. 129 alin. (2) pct. 3 din același act normativ, instanța a reținut că ultimul domiciliul comun al părților a fost în localitatea Slatina, însă, în prezent pârâta locuiește în Ocnele Mari, județul Vâlcea, iar reclamantul în localitatea Brănești, județul Ilfov, după cum a precizat în ședința din 04 aprilie 2022, la interpelarea instanței, aspecte ce se coroborează cu demersurile efectuate de instanță pentru a afla locuința efectivă a părților în prezent.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 3128 din 23 iunie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de părți; a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, pentrus soluționarea acestuia; a dispus supendarea judecății cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, raportându-se art. 915 alin. (1) C. proc. civ., art. 86 alin. (2) și art. 87 C. civ., instanța a reținut că din declarațiile părților, înscrisurile depuse și ancheta socială efectuată la Ocnele Mari, la solicitarea Judecătoriei Slatina, rezultă că locuința principală (comună) a soților a fost în municipiul Slatina, ultimul domiciliu comun coincidând cu locuința de fapt și de drept a pârâtei.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererii de divorț ce face obiectul prezentului litigiu îi sunt aplicabile normele de competență exclusivă înscrise în art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Din analiza textului de mai sus, rezultă că principalul criteriu în stabilirea competenței instanței de judecată în materia divorțului este ultima locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre aceștia (indiferent care dintre ei) să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe, la data introducerii cererii de divorț; legea prevede ca unul dintre soți încă să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe, iar nu neapărat în fosta locuință comună.

C. proc. civ. nu stabilește ce anume se înțelege prin "ultima locuință comună", însă o explicitare a acestei noțiuni se regăsește în Procedura divorțului pe cale notarială, respectiv în art. 268 din Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale, aprobat prin Ordinul nr. 2333/C/2013, potrivit căruia:

"Prin ultima locuință comună se înțelege ultima locuință în care au conviețuit soții. Dovada ultimei locuințe comune se face, după caz, cu actele de identitate ale soților, din care rezultă domiciliul comun sau reședința comună a acestora, ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declarație autentică pe propria răspundere a fiecăruia dintre soți, din care să rezulte care a fost ultima locuință comună a acestora".

În jurisprudență s-a arătat că noțiunea de «locuință» trebuie înțeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând, așadar, nu atât locuința statornică și principală, cât adresa unde persoana locuiește efectiv. Altfel spus, ceea ce interesează din punct de vedere al stabilirii competenței este locuința faptică a părților, iar nu domiciliul înscris în cartea de identitate.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că, potrivit susținerilor reclamantului din cererea de chemare în judecată, la data introducerii cererii, 02 decembrie 2021, ultimul domiciliu al soților a fost la adresa din Slatina, județul Olt, iar pârâta avea locuința efectivă în Ocnele Mari, județul Vâlcea.

Referirile la același domiciliul comun se regăsesc și în întâmpinarea formulată de pârâtă, însă în ceea ce privește imobilul situat în localitatea Ocnele Mari, județul Vâlcea, aceasta a precizat că este folosit ca reședință de vară, iar domiciliul stabil se află în Slatina, județul Olt, aspect reliefat cu ocazia declarației înregistrate sub nr. x din 30 martie 2022 la Primăria Orașului Ocnele Mari .

Totodată, mențiunile cărții de identitate, aflată la dosarul Judecătoriei Slatina, atestă faptul că pârâta figurează cu acest domiciliu .

Faptul locuirii pârâtei doar în perioada de vară la adresa din Ocnele Mari, județul Vâlcea este confirmat și de ancheta socială înregistrată sub nr. x din 29 martie 2022 la Primăria Ocnele Mari, unde se menționează că respectivul imobilul este mobilat și utilat modest, însă nu poate oferi condiții pentru a fi locuit, întrucât reparațiile începute la acesta nu au fost finalizate .

Împrejurarea că la momentul despărțirii în fapt, soții se aflau la această reședință, așa cum a declarat reclamantul în ședința de judecată din data de 14 februarie 2022, în fața Judecătoriei Slatina, nu înseamnă că domiciliul comun al acestora a fost în localitatea Ocnele Mari, județul Vâlcea.

Potrivit dispozițiilor art. 86 alin. (2) C. civ., indiferent de numărul locuințelor pe care le deține, o persoană nu poate avea, în același timp decât un singur domiciliu și o singură reședință, reglementare ce consacră, astfel, principiul unicității domiciliului, care se regăsește și în cazul reședinței.

O definiție legală a domiciliului, în consonanță cu art. 87 C. civ., este dată de art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005, republicată, potrivit căruia:

"domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală", definiție ce relevă stabilitatea ca trăsătură esențială a domiciliului, numai o locuință stabilă putând fi principală, în timp ce locuința care nu este stabilă poate constitui cel mult reședința persoanei fizice privită ca locuință secundară, potrivit art. 88 C. civ.

Caracterul secundar al locuinței atrage și caracterul temporar al acesteia, evidențiat și de prevederile art. 31 alin. (1) din din O.U.G. nr. 97/2005, republicată.

Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principlă, conform dispozițiilor art. 89 alin. (2) C. civ.

Or, raportat la situația de fapt reținută, se constată că, la data sesizării primei instanțe, locuința comună (statornică și principală) a soților se afla în Slatina, județul Olt, unde, de altfel, avea domiciliul pârâta, iar prezența temporară a acesteia în Ocnele Mari nu justifică intenția de a-și stabili acolo locuința principală.

În consecință, cum ultimul domiciliu comun coincide cu locuința de fapt și de drept a pârâtei, în conformitate cu dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Slatina este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de divorț dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 octombrie 2022.