ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1722/2022

Ședința publică din data de 04 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 19 iunie 2019, sub nr. x/2019, creditoarea Compania Națională a Imprimeriilor Coresi S.A., societate aflată în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar A.., în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată, prin care să fie obligată debitoarea să-i achite suma de 56.752,76 RON reprezentând contravaloare facturi chirie și utilități neachitate aferente perioadei 12.2018-05.2019 și, respectiv, suma de 4.054,88 RON reprezentând penalități contractuale de întârziere.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1014 - 1025 C. proc. civ., art. 1528 și art. 1538 C. civ., O.U.G. nr. 80/2013, art. 12 lit. a) din Contractul de închiriere nr. x/2018.

2.1. Prin sentința civilă nr. 6162 din 16 octombrie 2019, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinare; a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, reținând că, în cauză, a fost formulată o acțiune personal-patrimonială, prin care s-a dorit realizarea unui drept de creanță și că sediul pârâtei se află în municipiul Cluj-Napoca, județul Cluj, în raport de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., competența teritorială revine Judecătoriei Cluj-Napoca.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, prin sentința civilă nr. 196 din 20 ianuarie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de creditoare; a declinat competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea Compania Națională a Imprimeriilor Coresi S.A., în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea formulată, creditoarea a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată pentru sume ce izvorăsc dintr-un contract de locațiune, iar competența de soluționare este alternativă, fiind deopotrivă competente instanța de la domiciliul pârâtului - art. 107 C. proc. civ. și instanța de la locul situării imobilului - art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., reclamantul fiind cel abilitat de lege să aleagă între aceste instanțe, conform dispozițiilor art. 116 C. proc. civ.

Având în vedere că societatea creditoare a înțeles să învestească instanța de la locul situării imobilului, iar debitoarea nu a formulat întâmpinare pentru a contesta competența instanței învestite de către creditoare, astfel încât fiind legal învestită nu avea posibilitatea de a-și invoca, din oficiu, necompetența.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Cluj Napoca și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale cele două instanțe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat asupra competenței teritoriale prin prisma art. 107 C. proc. civ., în sensul în care instanța competentă a soluționa cererea de emitere a ordonanței de plată este cea în a cărei rază teritorială se află sediul debitoarei, în timp ce Judecătoria Cluj Napoca a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. ce reglementează competența alternativă, având în vedere că suma pentru care s-a solicitat emiterea ordonanței de plată izorăsc dintr-un contract de locațiune, iar societatea creditoare a înțeles să învestească instanța de la locul situării imobilului.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată pentru o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea chiriei și a utilităților, datorate de debitoare în temeiul unui contract de închiriere al cărui obiect material îl reprezintă imobilul situat în București, Piața Presei Libere, nr. 1, Casa Presei Libere, corp A4.

Potrivit dispozițiilor art. 1016 C. proc. civ., "Dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului în primă instanță".

În materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenții derivând dintr-un contract de locațiune, acesteia nu-i sunt incidente numai dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., prin care legiuitorul a stabilit o competență teritorială alternativă, stipulând că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a imobilului.

Înalta Curte reține astfel că, în speță, competentă în soluționarea cauzei este atât Judecătoria Cluj Napoca, ca instanță în circumscripția căreia se află sediul debitoarei S.C. B. S.R.L., cât și Judecătoria Sectorului 1 București, ca instanță în a cărei circumscripție se află sediul creditoarei Compania Națională a Imprimeriilor Coresi S.A., prin administrator judiciar A.., alegerea între aceste instanțe, deopotrivă competente, aparținând exclusiv creditoarei, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ.

Referitor la invocarea excepției de necompetență, art. 130 alin. (2) dispune că:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Așadar, exceptând situațiile expres prevăzute de lege, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga, iar dacă excepția nu a fost invocată în condițiile prevăzute de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia fost înregistrată și aceasta rămâne competentă, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

Or, în condițiile în care societatea creditoare a înțeles să sesizeze dintre instanțele deopotrivă competente, potrivit legii, pe cea de la locul situării imobilului (București, sector 1), iar debitoarea nu și-a exercitat dreptul de a contesta alegerea de competență, în condițiile art. 1019 alin. (3) C. proc. civ., prin formularea întâmpinării, și nici la primul termen de judecată din 01 octombrie 2019, la care a fost legal citată, în aplicarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanța astfel sesizată nu se mai poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, după cum nici creditoarea nu mai poate reveni asupra alegerii instanței competente.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de emitere a ordonanței de plată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 octombrie 2022.