ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1660/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 22 august 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrat dosarul nr. x/2022, având ca obiect contestația privind tergiversarea procesului nr. 645/42/2022 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, având ca obiect strămutare. Dosarul a fost inițial înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești la 18 august 2022, fiind înaintat Înaltei Curți, în baza art. 525 C. proc. civ., prin adresa de la aceeași dată.

În dezvoltarea motivelor contestației, petentul a susținut că dosarul nr. x/2022, având ca obiect strămutarea dosarului nr. x/2022 a Tribunalului Prahova, a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la 5 august 2022, stabilindu-i-se termen la 5 august 2022.

Dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Prahova are ca obiect o cerere de apel formulată împotriva unei hotărâri de ordonanță președințială care, potrivit art. 1000 alin. (3) C. proc. civ., se judecă de urgență.

Deși dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă a fost înregistrat pe rolul instanței la 5 august 2022, până la 17 august 2022 nu s-a dispus vreo măsură de judecătorul învestit cu soluționarea acestuia.

Petentul a menționat că, începând cu 9 august 2022, a cerut judecătorului fixarea unui termen urgent pentru soluționarea dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, însă termenul acordat a fost prea îndelungat față de urgența cauzei, respectiv 21 septembrie 2022. A arătat că acest termen este incompatibil cu dispozițiile art. 144 alin. (1) și art. 1000 alin. (3) C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât, dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Prahova, a cărui strămutare a solicitat-o, are termen de judecată la 14 septembrie 2022.

În drept, a invocat dispozițiile art. 522 alin. (1) și (2) pct. 1 C. proc. civ.

Prin notele scrise formulate la 28 septembrie 2022, intimatele A. S.R.L., B. și C. au solicitat respingerea contestației, arătând că cererea de strămutare a dosarului nr. x/2000 al Tribunalului Prahova, care formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost soluționată la 5 septembrie 2022, anterior judecării prezentei cauze.

Prin cererea depusă la 24 august 2022, contestatorul a solicitat scoaterea contestației de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și trimiterea acesteia, spre competentă soluționare, Curții de Apel Ploiești, în raport de dispozițiile art. 524 alin. (3) C. proc. civ., în forma avută anterior adoptării Legii nr. 199/2022, și de data înregistrării dosarului pe rolul instanței judecătorești, iunie 2022.

Examinând excepția de necompetență, Înalta Curte urmează a o respinge, pentru considerentele următoare:

Dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, având ca obiect strămutarea dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Prahova, a fost înregistrat pe rolul primei instanțe menționate la 21 iunie 2022.

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Ploiești la 18 august 2022 și ulterior, înaintată pe cale administrativă Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 22 august 2022, petentul a formulat contestație privind tergiversarea procesului nr. 645/42/2022 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, solicitând fixarea unui termen de judecată în raport de obiectul cauzei a cărei strămutare s-a solicitat - apel declarat împotriva unei hotărâri pronunțate într-o ordonanță președințială și de însăși procedura urgentă a strămutării.

Art. 524 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează instanța competentă să judece contestația la tergiversarea procesului a fost modificat prin Legea nr. 199/2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 682 din 8 iulie 2022, care a intrat în vigoare la 11 iulie 2022.

Potrivit reglementării introduse prin Legea nr. 199/2022, conform art. 525 alin. (1) din Legea nr. 199/2022, "Contestația este de competența instanței ierarhic superioare, care o soluționează în complet format din 3 judecători. Când procesul se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația se soluționează în completul de 5 judecători. Când procesul se judecă de completul de 5 judecători, contestația se soluționează de un alt complet de 5 judecători."

Prin Legea nr. 199/2022, pentru modificarea C. proc. civ., care a intrat în vigoare anterior formulării de către petent a contestației la tergiversarea procesului, s-a acordat instanței ierarhic superioare competența de soluționare a acesteia.

Dispozițiile art. 525 alin. (1) din Legea nr. 199/2022 au fost puse în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 604/2020, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și prin care s-a constatat că art. 524 alin. (3) din C. proc. civ. este neconstituțional, fiind exclusă posibilitatea judecării contestației la tergiversarea procesului de același complet care soluționează fondul, întrucât acestuia îi lipsește imparțialitatea obiectivă cerută de dispozițiile legale, în raport cu exigențele dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte constată că, potrivit art. II din Legea nr. 199/2022, "Dispozițiile art. 524-526 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările aduse prin prezenta lege, sunt aplicabile și contestațiilor formulate după data intrării în vigoare a prezentei legi."

În cauză, astfel cum s-a arătat, contestația a fost formulată de petent la 18 august 2022, fiind înaintată de Curtea de Apel Ploiești (unde a fost inițial înregistrată sub nr. x/2022), Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe rolul căreia a primit numărul de înregistrare x/2022, din 22 august 2022.

Prin urmare, independent de data înregistrării dosarului în care a fost formulată contestația la tergiversare și prin excepție de la dispozițiile art. 24 C. proc. civ., prin Legea nr. 199/2022 s-a stabilit că dispozițiile sale se vor aplica și contestațiilor formulate după la intrarea în vigoare a legii.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că este competentă să soluționeze contestația la tergiversarea procesului formulată de petentul D..

Analizând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte urmează a o respinge, pentru următoarele considerente:

Reglementările legale referitoare la contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular, destinat să înlăture întârzierile ivite pe parcursul soluționării cauzelor civile, de natură să afecteze termenul optim și previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunțarea unei hotărâri definitive, chiar în condițiile în care acest termen este variabil, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei pricini.

Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci se constituie într-un remediu circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condițiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părților la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil.

Conform art. 522 alin. (1) C. proc. civ., "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."

Ceea ce caracterizează această instituție juridică este pasivitatea instanței de judecată, care, deși are la dispoziție mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părților sau ale altor participanți la procedură, nu le aplică ori nesocotește ea însăși anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.

Situația descrisă de petent se circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.: "când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului" având în vedere susținerile acestuia în sensul că cererea de strămutare pe care a formulat-o nu a primit un termen util, potrivit naturii sale și caracterului urgent ce impunea un termen scurt de soluționare.

Din verificările efectuate în sistemul de evidență informatizată al instanței, precum și din înscrisurile depuse la dosar de intimați odată cu notele scrise, reiese că cererea de strămutare a dosarului nr. x/2000 al Tribunalului Prahova a fost soluționată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă prin încheierea din camera de consiliu din 5 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în sensul admiterii cererii și strămutării cauzei la Tribunalul Buzău.

Anterior pronunțării încheierii din 5 septembrie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin încheierea din camera de consiliu din 25 august 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a preschimbat din oficiu termenul de judecată stabilit inițial pentru soluționarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2000 al Tribunalului Prahova, 21 septembrie 2022, la 5 septembrie 2022.

În raport de aceste aspecte expuse, în cauză nu se poate reține ipoteza unei tergiversări a procesului, în accepțiunea dispozițiilor legale anterior evocate, de natură să determine încălcarea dreptului petentului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de petentul D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția necompetenței.

Respinge contestația privind tergiversarea procesului care face obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2022.