ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1638/2022

HOTĂRÂRE

27.09.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1638/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite prin toate formele de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 1782 din data de 29.07.2020 pronunțata de Judecătoria Campina în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia civila nr. 2502 din 02.11.2021 a Tribunalului Prahova, urmare a cererii de executare silită a creditoarei B. împotriva debitoarei C.., pentru recuperarea sumelor încasate cu titlul de dobândă penalizatoare, reactualizată, de la data încasării și până la plata efectivă, precum și a dobânzii variabile peste nivelul de 7,95% pe an aferent perioadei 23.07.2007 - 21.10.2010, reactualizată de la data încasării și până la plata efectivă a debitului, precum și a cheltuielilor de executare ocazionate de efectuarea executării silite.

Prin sentința nr. 1856 din 22 iunie 2022, Judecătoria Câmpina a admis excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei a Judecătoriei Câmpina, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București .

În motivare, a constatat că C.. are calitatea de debitor, societate înmatriculată în Luxemburg și înregistrată în Registrul Comerțului al Companiilor la secțiunea B sub nr. x, prin mandatar D. S.R.L., cu sediul în municipiul București.

Reținând incidența art. art. 651 din C. proc. civ., judecătoria a stabilit că instanța de executare este Judecătoria Sectorului 4 București, întrucât la data înregistrării cererii de executare silită la executorul judecătoresc, debitoarea C.., prin mandatar D. S.R.L., avea sediul în municipiul București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 4 București a pronunțat sentința nr. 9324 din 12 iulie 2022, prin care a admis excepția necompetentei teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și de Justiției în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, a arătat că debitorul este de fapt o societate comercială cu sediul în afara tării, care și-a ales sediul la o societate din România, împrejurare care nu poate fi relevantă în stabilirea instanței competente.

Instanța a mai arătat că este incident art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., față de împrejurarea că domiciliul creditorului este în afara țării, ceea ce atrage competența instanței de la sediul creditorului, sens în care a indicat decizia pronunțată în dosarul nr. x/1993 a Înaltei Curți, cu titlul de practică judiciară.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 1782 din data de 29.07.2020 pronunțată de Judecătoria Campina, formulată de creditoarea B. împotriva debitoarei C.., pentru recuperarea sumelor încasate cu titlul de dobândă penalizatoare, reactualizată, de la data încasării și până la plata efectivă, precum și a dobânzii variabile peste nivelul de 7,95% pe an aferent perioadei 23.07.2007 - 21.10.2010, reactualizată de la data încasării și până la plata efectivă a debitului, precum și a cheltuielilor de executare ocazionate de efectuarea executării silite.

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ. "Executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite".

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal evocat instituie o competență în care prioritatea este acordată succesiv instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Înalta Curte reține că, potrivit titlului executoriu a cărui executare silită se solicită, debitorul obligației este C.., cu sediul în Luxemburg, societate înmatriculată în Luxemburg și înregistrată în Registrul Comerțului al Companiilor la secțiunea B.

Cum debitoarea nu își are sediul social în România, aceasta nefiind constituită în conformitate cu formele de organizare a societăților, reglementate de legislația românească, respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii revine instanței în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditoarei B., respectiv Judecătoriei Câmpina.

Înalta Curte reține că stabilirea competenței de soluționare a cauzei nu se poate face în raport de sediul mandatarului debitorului, respectiv D. S.R.L., în condițiile în care sediul debitoarei nu se află în România, ci în Luxemburg, iar dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. prevăd expres că, în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

Prin urmare, având în vedere aceste considerente, raportat la prevederile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.