ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1636/2022

HOTĂRÂRE

27.09.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1636/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2020, pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei înregistrată în data de 2 februarie 2013 la Primăria Comunei Moldova-Sulița, din cuplă comună; reluarea numelui avut anterior căsătoriei de către reclamantă și anume acela de C.; exercitarea autorității părintești în exclusivitate de către reclamantă cu privire la minorii D., E., și F., stabilirea locuinței minorelor la mamă, și obligarea pârâtului la plata unei contribuții lunare de întreținere pe seama minorelor în cuantum de 1/2 din venitul net începând cu data introducerii cererii de chemare judecată.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a arătat că cererea formulată de reclamantă nu este de competența Judecătoriei Timișoara, în raport de art. 915 alin. (1) C. proc. civ., întrucât ultima locuință comună a părților a fost în jud. Suceava, aspect ce rezultă și din certificatul de căsătorie, depus de reclamantă, sens în care a solicitat declinarea cauzei la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

Prin sentința nr. 14663 din 10 decembrie 2021, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, invocată de către pârât prin întâmpinare și a declinat competența soluționării cererii formulate de către reclamanta A. către Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava.

În motivare, a reținut că din certificatul de căsătorie rezultă că ultimul domiciliu comun al soților ar fi fost în com. Moldova Sulița, unde pârâtul își are domiciliul, care se află în circumscripția judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, instanță căreia îi revine competența, potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc județul Suceava a pronunțat sentința nr. 483 din 9 iunie 2022, prin care declinat competența de soluționare a cauzei civile în favoarea Judecătoriei Timișoara; a constatat ivit un conflict negativ de competență între Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și Judecătoria Timișoara, a dispus suspendarea judecății și trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, a arătat că, potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, iar dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre aceștia nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia locuiește pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Prin urmare, instanța a apreciat că nu are relevanță în cauză locul încheierii căsătoriei și chiar dacă ultimul domiciliu al soților ar fi fost în jud. Suceava, așa cum s-a susținut cu ocazia concluziilor, având în vedere că niciunul din soți nu mai locuiește acolo.

După cum a precizat reclamanta în cererea de chemare în judecată, care a ales ca instanță competentă să soluționeze cauza Judecătoria Timișoara, locuiește în comuna/sat Cenei, nr. 617, jud. Timiș, iar pârâtul este încarcerat în Penitenciarul Rebibbia - Italia încă din anul 2019 când, potrivit susținerilor ambelor părți, a fost predat autorităților italiene, prin urmare, acesta locuiește în prezent în Penitenciarul Rebibbia - Italia.

S-a reținut că, pentru stabilirea competenței teritoriale în materie de divorț, legea utilizează noțiunea de locuință, și nu domiciliu, interesând locul unde părțile stau efectiv, nu adresa menționată în actul de identitate, situație care se aplica și în vechea reglementare unde noțiunea de domiciliu era interpretată tot în sens larg.

Prin urmare, constatând că, în prezent, niciunul din soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, astfel că judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia locuiește pârâtul, cum pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamanta.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, prin care reclamanta A. a solicitat desfacerea căsătoriei cu pârâtul B. înregistrată în 2 februarie 2013 la Primăria Comunei Moldova-Sulița, din cuplă comună; reluarea numelui avut anterior căsătoriei; exercitarea autorității părintești în exclusivitate de către reclamantă cu privire la minorii D., E., și F., stabilirea locuinței minorelor la mamă, și obligarea pârâtului la plata unei contribuții lunare de întreținere pe seama minorelor în cuantum de 1/2 din venitul net începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată.

În stabilirea competenței de soluționare a litigiului, atât Judecătoria Timișoara, cât și Judecătoria Câmpulung Moldovenesc județul Suceava, aflate în conflict, s-au raport la dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., însă aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competență îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la locuința părților.

În cauză, Înalta Curte reține, ca situație de fapt, că ultimul domiciliu comun al soților a fost în com. Moldova Sulița, unde pârâtul și-a avut domiciliul; în prezent însă, pârâtul este încarcerat în afara țării, iar reclamanta domiciliază în localitatea Cenei, jud. Timiș.

Prin urmare, niciunul din soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, astfel că judecătoria competentă devine cea în circumscripția căreia locuiește pârâtul.

Însă, având în vedere că nici pârâtul nu are locuința în țară, revine judecătoriei în circumscripția căreia își are locuința reclamanta competența de soluționare a cauzei, cu respectarea art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Or, reclamanta locuiește în localitatea Cenei, jud. Timiș, astfel cum rezultă din actele dosarului.

Pentru aceste considerente, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în favoarea Judecătoriei Timișoara, în a cărei circumscripție teritorială se află locuința acesteia.