ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1616/2022

Ședința publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 173/PI din 17 februarie 2021, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins apelul formulat de apelanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 803/2020 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații Administrația Bazinală de Apă Banat (ABAB), Ministerul Apelor și Pădurilor, Administrația Națională Apele Române, Guvernul României, Ministrul Justiției, Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară.

Prin decizia nr. 100/15.01.2021, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția nulității recursului și a respins recursul declarat de recurenta reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 692/16.09.2020 a Tribunalului Timiș.

Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire formulată la 12 iulie 2021, revizuenta S.C. A. S.A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 173/PI/17.02.2021 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2019.

În motivarea cererii, s-a arătat că cererea de revizuire este întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 din C. proc. civ.

Cu privire la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta a susținut că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-au discutat și nici nu s-au explicat de către părți; respectiv, instanța s-a referit la art. 81 alin. (3)

2

din Legea 107/1996 cu privire la venituri proprii al ANAR.

Cu privire la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că decizia nr. 173/PI/17.02.2021 a Tribunalului Timiș este contrară deciziei nr. 100/15.01.2021 a Curții de Apel Timișoara.

Astfel, revizuenta a arătat că prin decizia nr. 100/15.01.2021 a Curții de Apel Timișoara s-a reținut că penalitățile nu fac parte din bugetul de stat, nu sunt creanțe bugetare, iar contractul dintre părți nu este administrativ.

Prin decizia civilă nr. 90/12.04.2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de S.C. A. S.A. și întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Considerentele Înaltei Curți:

Asupra excepției tardivității cererii de revizuire, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Prezenta cerere de revizuire a fost declarată împotriva deciziei nr. 173/PI din 17 februarie 2021 pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă, ca fiind contrară deciziei civile nr. 100 din 15 ianuarie 2021 a Curții de Apel Timișoara

Termenul de o lună instituit de textul legal anterior citat are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac și începe să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri judecătorești.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

În cauză, Înalta Curte constată că ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este decizia nr. 173/PI din 17 februarie 2021 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, care a rămas definitivă la data pronunțării fiind soluționat apelul declarat împotriva sentinței prin care a fost respinsă contestația la executare.

Termenul de o lună, anterior menționat, a curs de la data rămânerii definitive a hotărârii, 17 februarie 2021 și s-a împlinit la 17 martie 2021, care a fost o zi lucrătoare.

Formularea cererii de revizuire la 12 iulie 2021, cum rezultă din stampila registraturii aflată pe dosarului Tribunalului Timiș, este în afara termenului legal.

Înalta Curte mai constată și că revizuenta nu a formulat cerere de repunere în termen și nici nu a invocat vreo împrejurare care să o fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac, în intervalul prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a revizuirii a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 173/PI din 17 februarie 2021 pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 173/PI din 17 februarie 2021 pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2022.