Decizia nr. 1590/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 83/2020 a Tribunalului Arad

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanții A.., B., C., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Arad prin Primar, Primarul Municipiului Arad, Consiliul Local al Municipiului Arad, D., D., E., F., G., H. și pârâții I. și S.C. J. S.R.L., au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.04.2001, încheiat la BNP K. din Arad, având ca obiect vânzarea de către Consiliul Local al Municipiului Arad către S.C. L. S.R.L. a imobilului situat în mun. Arad, B-dul x, nr. 23, apt. 4 parter, înscris la acea dată în C.F. x- Arad, constând în spațiu comercial în suprafața de 169 mp, nulitate atrasă de încălcarea prevederilor art. 21 Legea nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001.

Sentința pronunțată de Tribunalul Arad: Prin sentința civilă nr. 83 din 10 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Arad, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții A.., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Arad prin primar, Primarul Municipiului Arad, Consiliul Local al Municipiului Arad, D., D., E., F., G., H., având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara: Prin decizia civilă nr. 204 din 22 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâții F., G. și H. împotriva sentinței civile nr. 83 din 10 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Arad. A fost admis apelul declarat de reclamanții A.., B. și C. împotriva aceleiași sentințe. A fost anulată sentința apelată și rejudecând cauza, au fost respinse excepțiile invocate de pârâți și au fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 204 din 22 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamanții A.., B. și C. au declarat recurs, astfel cum a fost calificată calea de atac prin încheierea din 23 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București. Prin decizia nr. 980 din 24 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția de necompetență materială și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a recursului formulat de recurenții-reclamanți A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 204 din 24 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Apărările formulate în cauză: Intimata-pârâtă D., intimații-pârâți Consiliul Local al Municipiului Arad, Primarul Municipiului Arad și Municipiul Arad și intimații-pârâți F., G. și H. au depus întâmpinări, comunicate, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului și au solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca neîntemeiat.

Procedura în fața instanței de recurs: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (20 iunie 2019), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 22 septembrie 2022, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimații-pârâți, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel. După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele: "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară." Din interpretarea sistematică a dispozițiilor anterior menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului. Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior menționate, rezultă că decizia nr. 204 din 22 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.