ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1558/2022

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 24 martie 2016 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bacău a formulat contestație împotriva dispoziției Primarului Municipiului Bacău nr. 326/26.02.2016. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 și H.G. nr. 250/2007.

Sentința pronunțată de Tribunalul Bacău: Prin sentința civilă nr. 823 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bacău. A fost admisă cererea reconvențională. A fost obligat pârâtul Municipiul Bacău să dispună trecerea în proprietatea reclamantului, prin modificarea corespunzătoare a dispoziției nr. 326/26.02.2016, a construcției anexă la PT 96, amplasată pe terenul în suprafață de 60 mp restituit reclamantului prin dispoziția amintită. A fost respinsă cererea reclamantului privind restituirea suprafețelor de teren menționate în dispoziția nr. x/26.02.2016 ca fiind "teren Primărie" dată fiind autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 199/14.02.2014 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2007. A fost obligat pârâtul să plătească 27.080 RON, reprezentând contravaloarea construcției anexă la PT 96.

Cererea de îndreptare eroare materială - dosar nr. x/2021: Prin cererea înregistrată la 4 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 823 din 12 octombrie 2017 pronunțată de aceeași instanță.

Încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău în soluționarea cererii de îndreptare eroare materială: Prin încheierea din 9 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de petentul A.. S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 823 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2016 în sensul înlocuirii mențiunilor: "Obligă pârâtul să plătească 27.080 RON reprezentând contravaloarea construcției anexă la PT 96", cum greșit s-a consemnat cu următoarele mențiuni: "Obligă reclamantul-pârât să plătească 27.080 RON reprezentând contravaloarea construcției anexă la PT 96", cum este corect.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău: Prin decizia nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 8 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosar nr. x/2021.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7, 8 C. proc. civ., arătând, în esență, că nu a primit răspuns din partea instanțelor anterioare la cererea sa prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001. În acest sens, recurentul a arătat că în cauză este incidentă excepția autorității de lucru judecat cu privire la faptul că prin sentința nr. 823/12.10.2017 a Tribunalului Bacău nu a fost pusă în executare cererea reconvențională formulată de pârât (art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.). Instanțele anterioare au încălcat dispozițiile C. proc. civ. întrucât nu au invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii în raport cu cererea formulată de reclamant privind o eventuală eroare materială strecurată în dispozitivul sentinței nr. 823/12.10.2017 a Tribunalului Bacău ca efect al aplicării dispozițiilor art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, deoarece aplicabilitatea acestor dispoziții a făcut obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Bacău, soluționat prin sentința nr. 199/2014 (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.). Instanțele nu au soluționat cererea de îndreptare eroare materială strecurată în dispozitivul sentinței nr. 823/2017 a Tribunalului Bacău, cerere formulată în baza dispozițiilor art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, ci au judecat o altă cauză, având ca obiect cererea reconvențională formulată de pârât, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.). Instanțele de fond au soluționat cererea reconvențională a pârâtului, depășind astfel obiectul cu care au fost învestite, respectiv cererea de îndreptare eroare materială, încălcând astfel drepturi procesuale fundamentale, dreptul la justiție și la un proces echitabil, art. 24 și 52 din Constituția României, respectiv art. 6 și 47 CEDO (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 26 aprilie 2022 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 3, care a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Procedura de filtru: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport, arătând că recursul este admisibil, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârilor instanțelor de fond și trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului prin aplicarea dispozițiilor art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001. La 22 august 2022 recurentul-reclamant a depus cerere de suspendare a judecății cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. La 14 septembrie 2022 recurentul-reclamant a depus precizări la cererea de suspendare, arătând că a solicitat suspendarea cauzei, în condițiile în care instanța nu a stabilit încă persoana care deține dreptul de proprietate asupra construcției ce face obiectul celor două dosare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În speță, acțiunea de fond ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Bacău, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001. Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel. După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele: "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară." Din interpretarea sistematică a dispozițiilor anterior menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului. În cauză, prin sentința civilă nr. 823 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bacău. A fost admisă cererea reconvențională. A fost obligat pârâtul Municipiul Bacău să dispună trecerea în proprietatea reclamantului, prin modificarea corespunzătoare a dispoziției nr. 326/26.02.2016, a construcției anexă la PT 96, amplasată pe terenul în suprafață de 60 mp restituit reclamantului prin dispoziția amintită. A fost respinsă cererea reclamantului privind restituirea suprafețelor de teren menționate în dispoziția nr. x/26.02.2016 ca fiind "teren Primărie" dată fiind autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 199/14.02.2014 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2007. A fost obligat pârâtul să plătească 27.080 RON, reprezentând contravaloarea construcției anexă la PT 96. Potrivit dispozițiilor legale anterior redate, reiese că împotriva sentinței civile nr. 823 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2016 putea fi exercitată numai calea de atac a apelului. Prin încheierea din 9 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 823 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Bacău, iar prin decizia recurată nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost respins ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței anterior menționate. În conformitate cu dispozițiile art. 446 C. proc. civ., "încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea". Cum sentința nr. 823 din 12 octombrie 2017 a Tribunalului Bacău, în raport de care s-a formulat cererea de îndreptare a erorii materiale, este o hotărâre supusă numai căii de atac a apelului, în aplicarea dispozițiilor art. 446 C. proc. civ., rezultă că încheierea prin care s-a soluționat cererea de îndreptare a erorii materiale este supusă aceleiași căi de atac, respectiv doar apelului - cale de atac soluționată prin decizia nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău. Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior menționate, rezultă că decizia nr. 198 din 21 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În ceea ce privește cererea de suspendare formulată de recurentul-reclamant, se reține că soluția pronunțată asupra recursului împiedică instanța să analizeze alte cereri incidentale, cum este solicitarea de suspendare a judecății căii de atac. Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.