ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1538/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 mai 2019 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 239.800,25 RON și a dobânzii legale aferente, reprezentând lipsa de folosință a bunului imobil teren în suprafață de 3942 mp, identificat cu nr. cadastral x, situat în Municipiul Târgu Jiu (din care suma de 184.150,98 RON reprezintă taxă parcare și suma de 55.650 RON reprezintă taxă utilizare teren), începând cu 1 iunie 2018, până la data de 15 decembrie 2018, sumă stabilită în raport de înscrisurile deținute de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu, din care rezultă veniturile nete realizate din încasările reprezentând taxă parcare.

Hotărârea pronunțată în primă instanță: Prin sentința civilă nr. 228 din 22 septembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L..

Hotărârea pronunțată în apel: Prin decizia civilă nr. 38 din 9 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu împotriva sentinței civile nr. 228 din 22 septembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Gorj.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 38 din 9 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu a declarat recurs. În motivarea recursului declarat, reclamanta a susținut următoarele critici de nelegalitate: - În baza dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamanta a susținut că decizia instanței de apel este nelegală întrucât nu cuprinde motivele care au determinat instanța să respingă apelul, că motivarea soluției de respingere a apelului are caracter formal, dat fiind faptul că instanța de apel nu a analizat temeinic susținerile făcute de apelant, rezumându-se la a respinge criticile din apel întrucât hotărârea instanței de fond cuprinde motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază soluția, reproducând unul dintre considerentele sentinței (cel referitor la pactele comisorii). În mod nelegal, Curtea de Apel Craiova a constatat că sentința Tribunalului Gorj nu a fost dată cu încălcarea principiul contradictorialității și principiului disponibilității, reținând că: "instanța s-a pronunțat în limitele investirii și a pus în discuția părților chestiunile de fapt și de drept invocate, așa cum se poate observa din încheierea de amânare a pronunțării din data de 08 septembrie 2021, prilej cu care reprezentantul legal al apelantei a invocat rezilierea de drept a contractului, iar apărătorul intimatei împrejurarea că nu au fost dovedite condițiile răspunderii civile delictuale … " Instanța de fond a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată în temeiul răspunderii civile delictuale, iar legalitatea dispoziției Primarului Municipiului Târgu-Jiu nr. 1143 din 7 iunie 2018 și, în consecință, rezilierea contractului, nu pot face obiectul prezentului dosar, făcând obiectul dosarului nr. x/2018, soluționat prin sentința nr. 18 din 11 ianuarie 2019, prin care instanța a luat act de renunțarea reclamantei S.C. A. S.R.L. la judecarea acțiunii. Astfel că, analiza Tribunalului și a Curții de Apel Craiova cu privire la dispoziția Primarului Municipiului Târgu-Jiu nr. 1143 din 7 iunie 2018, la legislația aplicabilă acesteia și la existența sau nu a unui pact comisoriu care să facă inutilă intervenția instanței de judecată, exced cadrului procesual, așa cum a fost stabilit de părți, în temeiul principiului disponibilității. -Prin cel de-al doilea motiv de recurs, subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că decizia apelată a fost dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 1357 C. civ., în considerarea faptului cert că dispoziția Primarului nr. 1143 din 7 iunie 2018 a produs efecte de la momentul emiterii acesteia, în sensul rezilierii contactului, astfel încât fapta pârâtei S.C. A., de a folosi fără niciun drept terenul proprietatea Municipiului Târgu-Jiu, cauzează un prejudiciu prin lipsirea acestuia de folosința bunului său. Reținerea tribunalului, menținută de Curtea de Apel Craiova, a faptului că nu s-a reziliat contractul înainte de termen, a avut drept consecință și următoarele rețineri, la fel de nelegale, în ceea ce privește condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv neîndeplinirea condiției existenței prejudiciului și inexistența faptei ilicite. Potrivit recurentei, rezultă fără echivoc dovada îndeplinirii condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei - prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile. Referitor la fapta ilicită a pârâtei, precizează că aceasta constă în refuzul nejustificat de a proceda la predarea imobilului cu nr. cadastral nr. x, lipsind Municipiul Târgu-Jiu de folosința bunului său. În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, în sensul stabilit de art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit căruia "prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel". De asemenea, conform prevederilor art. 1359 C. civ., "autorul faptei este obligat să repare prejudiciul cauzat", iar potrivit prevederilor art. 1381 C. civ. "orice prejudiciu dă naștere la reparație. Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor". Prevederile art. 1385 și 1386 C. civ. statuează că prejudiciul se repară integral, repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare. Cu privire la cuantumul prejudiciului, suma solicitată a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert contabil B., care a calculat, pe baza documentelor, cuantumul sumei reprezentând lipsa de folosință a terenului în speță, în perioada 1 iunie 2018 - 15 decembrie 2018, în raport de veniturile realizate de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu, pe o perioadă de 6 luni și jumătate, începând cu 16 decembrie 2018 (data preluării imobilului), rezultate din taxa de parcare din încasările realizate de Direcția de Patrimoniu Târgu-Jiu și taxa de utilizare a terenului, calculată în raport de HCL nr. 437 din 27 noiembrie 2017 și suprafața construcțiilor provizorii amplasate pe teren. Astfel, prin acest raport de expertiză s-a stabilit în mod concret că în perioada 17 decembrie 2018 - 17 iulie 2019 venitul net aferent taxei de parcare a fost de 258.891,73 RON și 53.971,20 RON taxa de utilizare teren. Sub aspectul laturii subiective, din înscrisurile depuse rezultă că pârâta a acționat cu vinovăție sub forma culpei. Urmare a refuzului nejustificat de a proceda la predarea imobilului ce a reprezentat obiectul contractului de închiriere nr. x din 15 decembrie 1998 și a actului adiționat, între prejudiciul reclamantei și fapta ilicită a pârâtei există un raport de cauzalitate direct, în sensul că această faptă a provocat prejudiciu a cărui recuperare se urmărește prin promovarea prezentei acțiuni. Prin urmare, prin lipsa de folosință a imobilului în perioada 1 iunie 2018 -15 decembrie 2018, s-a creat un prejudiciu bugetului instituției, pârâta S.C. A. S.R.L. având obligația legală de a-l repara, prin restituirea acestor sume. În drept, au fost indicate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză: Intimata - pârâtă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare, arătând că motivele de recurs au fost invocate generic, fără a se indica în mod concret în ce ar consta greșeala de judecată și nelegalitatea sub acest aspect a deciziei din apel, fără a se arăta modul efectiv în care instanța de apel ar fi aplicat greșit dispozițiile legale în materie, sancțiunea fiind nulitatea recursului.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (20 mai 2019), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 21 septembrie 2022, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării recursului, termen la care instanța, constatând că recurenta-reclamantă a formulat critici de natură a fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., a respins excepția nulității și a rămas în pronunțare asupra recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat. Criticile subsumate de reclamantă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitoare la absența motivării care să justifice respingerea apelului ori la caracterul formal al motivării, sunt nefondate, observându-se că decizia atacată oferă un răspuns detaliat atât criticilor din apel prin care s-a invocat încălcarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare, cât și acelora prin care s-a pretins greșita dezlegare dată pe fond raporturilor juridice litigioase. Considerentele deciziei de apel fac referire concretă la actele procedurale ale dosarului ce ilustrează dezbaterea contradictorie a chestiunilor de fapt și de drept ale cauzei, respectiv încheierea de dezbateri din 8.09.2021 și concluziile scrise depuse de părți, ca și la instituțiile juridice incidente raporturilor dintre părți, implicate în rezolvarea litigiului, respectiv rezilierea, pactele comisorii, instituția răspunderii civile delictuale, neputându-se reține caracterul formal al motivării acuzat de recurentă. De altfel, dovada faptului că instanța de apel a oferit în considerentele hotărârii sale un răspuns concret motivelor de apel formulate de reclamantă și nu doar unul formal, rezumat la aprecierea caracterului nefondat al acestora, este dată și de criticarea pe fond de către recurentă a acestor dezlegări prin cel de-al doilea motiv al recursului, subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în absența cărora, motivul în cauză nu ar fi existat ori ar fi fost lipsit de obiect. Nici criticile circumscrise motivului legal de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt justificate. Așa cum corect a apreciat instanța de apel, cercetarea pe cale incidentală de către prima instanță a efectelor Dispoziției nr. 1143/7.06.2018 a Primarului Municipiului Târgu Jiu asupra rezilierii contractului de închiriere nr. x/15.12.1998 și a actului adițional nr. x/2.12.2013, identificarea legislației aplicabilă contractului (iar nu dispoziției), inclusiv în privința sancțiunii rezilierii și a condițiilor în care aceasta putea opera (existența pactului comisoriu din contract și determinarea tipului acestuia), nu sunt argumente pentru a reține o încălcare a principiului contradictorialității ori a celui al disponibilității cu prilejul soluționării cauzei, după cum critică recurenta. Învestită cu o acțiune în angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, pentru fapta ilicită acuzată, constând în continuarea folosirii terenului de 3.942 mp (cu destinația parcare publică) după data constatării rezilierii de drept a contractului de închiriere existent între părți prin Dispoziția nr. 1143/7.06.2018, respectiv de la 1.06.2018 și până la 15.12.2018 (data ajungerii la termen a contractului, urmată de predarea terenului către reclamantă), instanța civilă sesizată (în speță, Tribunalul Gorj) era deplin îndreptățită în lămurirea tuturor acestor aspecte care fac parte din elementele de fapt și de drept chiar ale cauzei deduse judecății. Determinarea aptitudinii Dispoziției Primarului Municipiului Târgu Jiu nr. 1143/7.06.2018 de a produce consecința rezilierii contractului de închiriere nr. x/15.12.1998 și a actului adițional nr. x/02.12.2013 era esențială pentru calificarea conduitei pârâtei din punct de vedere al săvârșirii faptei ilicite acuzate, iar lămurirea acestui aspect presupunea stabilirea prealabilă a legii care guvernează contractul de închiriere (vechiul C. civ. sau noul C. civ.) și a tipului de pact comisoriu agreat prin convenția părților pentru rezilierea contractului, în caz de încălcare a obligațiilor contractuale. Departe de a exceda cadrului procesual al prezentei judecăți - cum critică recurenta în memoriul său de recurs - toate aceste elemente, avute în vedere cu prilejul soluționării cauzei în primă instanță și în apel, sunt unele care chiar țin de corecta și deplina lămurire a raporturilor juridice dintre părți, fără de care nu era posibilă o statuare asupra eventualei săvârșiri de către pârâtă a faptei ilicite acuzate ori reținerea ca fiind dovedite a celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale a acesteia (prejudiciul, vinovăție, raport de cauzalitate). În plus, de vreme ce în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Gorj (secția contencios administrativ), în care pârâta contestase Dispoziția Primarului Municipiului Târgu Jiu nr. 1143/7.06.2018 de constatare a rezilierii de drept a contractului de închiriere și a actului adițional, se pronunțase doar o hotărâre (sentința civilă nr. 18/11.01.201) prin care se luase act de renunțarea la judecată, instanțele civile din prezenta cauză erau libere de a face propria analiză asupra actelor juridice intervenite între părți, din punct de vedere al efectelor acestora prevăzute de legea civilă care le guverna, fără să fie ținute de eventuale dezlegări jurisdicționale ale altor instanțe. Or, cercetând pe fond raporturile juridice dintre părți, instanțele de fond au reținut corect că, în raport cu data încheierii contractului de închiriere - 15.12.1998 - ale cărui efecte au fost extinse până la 15.12.2018 prin actul adițional la contract nr. x/02.12.2013, și cu dispozițiile tranzitorii ale art. 3 și 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, raporturile lor contractuale sunt guvernate de dispozițiile vechiul C. civ., inclusiv cât privește încetarea contractului ca urmare a rezilierii acestuia pentru încălcarea culpabilă a obligațiilor contractuale. De asemenea, observându-se clauzele contractului de închiriere, respectiv cele cuprinse la punctele VII, VIII și IX, instanțele au reținut că părțile au prevăzut posibilitatea rezilierii de drept a acestuia pentru situația în care chiriașul nu respectă obligațiile asumate prin contract (invocată fiind încălcarea obligației acestuia de a nu subînchiria bunul imobil obiect al convenției), după notificarea intenției proprietarului de a rezilia contractul. Fiind în discuție activarea acestor clauze contractuale și invocându-se de către reclamantă angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru fapta ilicită de continuare a folosirii terenului închiriat după rezilierea de drept a contractului prin Dispoziția primarului Municipiului Târgu-Jiu nr. 1143/7.06.2018, consecință a nerespectării obligației chiriașului de a nu subînchiria terenul, instanțele au avut a determina în ce condiții putea interveni denunțarea unilaterală a contractului în raport de clauzele acestuia și de cadrul legal ce guverna regimul său juridic (normele vechiul C. civ.). Or, sub acest aspect, instanțele de fond au apreciat corect că prin clauzele prevăzute la punctul VIII din contract, cu denumirea "Încetarea contractului", acestea au prevăzut posibilitatea rezilierii convenției lor printr-un pact comisoriu care, nefiind stipulat a interveni în condiții energice (desființarea de drept fără punere în întârziere și fără orice altă formalitate) presupunea în mod necesar, spre a produce efectul desființării contractului, intervenția instanței, ceea ce în cauză nu a avut loc. Pe cale de consecință, s-a concluzionat corect în sensul că Dispoziția Primarului Municipiului Târgu Jiu nr. 1143/7.06.2018, prin care s-a constatat rezilierea de drept a contractului de închiriere și a actului său adițional, nu a produs efectul rezilierii actelor juridice menționate și, drept urmare, nu a lăsat fără temei legitim folosința exercitată de pârâtă asupra bunului imobil (teren cu destinația parcare publică) pe perioada cuprinsă între 1.06.2018 - 15.12.2018, când, la această din urmă dată, contractul a încetat prin ajungerea la termen, iar terenul a fost predat proprietarului în baza procesului-verbal nr. x/17.12.2018. Această împrejurare, unită cu constatarea plății de către pârâtă a chiriei prevăzută în contract pentru folosința terenului, în tot intervalul de timp relevant speței (1.06.2018-15.12.2018), a îndreptățit din partea instanțelor concluzia justă în privința neîntrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru fapta de a folosi terenul pe perioada arătată deoarece, contrar susținerilor reclamantei, folosința pârâtei a continuat să aibă un temei convențional și, deci, unul legitim - iar nu ilicit, cum s-a pretins prin acțiune -, în timp ce, primindu-se de către reclamantă prețul folosinței exercitată de pârâtă, s-a stabilit că nu este întrunită nici condiția prejudiciului a cărui reparație aceasta a pretins-o prin acțiune. Așadar, contrar criticilor recurentei, este corectă statuarea instanțelor de fond în privința neîntrunirii în cauză a condițiilor răspunderii civile delictuale a pârâtei, cât timp s-a reținut argumentat (în mod necontestat din partea acesteia) că pe perioada de timp indicată prin acțiune (1.06.2018-15.12.2018) folosința terenului de către pârâtă a avut un temei convențional, motiv pentru care, pentru aceeași perioadă de timp nu poate să fie antrenată răspunderea civilă delictuală a acesteia, în vederea reparării unui pretins prejudiciu (lipsa folosinței terenului), acoperit prin plata chiriei convenită de părți. Apreciind, pentru cele arătate mai sus, că în cauză s-a dat o corectă și legală dezlegare raporturilor juridice litigioase, Înalta Curte îl va respinge recursul declarat, ca nefondat.