ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1535/2022

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 27 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Tecuci, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. și D., precum și cu pârâta Comisia Locală de Retrocedare a Proprietăților și Aplicare a Legilor Fondului Funciar Tecuci, retrocedarea proprietății imobilului "E." din municipiul Tecuci, ca urmare a constatării în prealabil a faptului că dreptul legitim aparține F. și moștenitorilor G., căsătorit cu H., cu consecința decăderii din drept a moștenitorilor pârâți D. și C.. Prin precizările depuse la dosar la 13 august 2020, reclamantele au arătat că obiectul acțiunii este contestație în baza Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005. Având în vedere obiectul precizat al acțiunii, respectiv contestație la Legea nr. 10/2001, prin sentința civilă nr. 93 din 21 ianuarie 2021, Judecătoria Tecuci a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Sentința pronunțată de Tribunalul Galați: Prin sentința civilă nr. 787 din 13 mai 2021 a Tribunalului Galați, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, în privința capătului de cerere având ca obiect anularea Dispoziției nr. 3339/20.09.2007, emise de Primarul Municipiului Tecuci și a fost respins capătul de cerere astfel formulat, pentru existența autorității de lucru judecat. Totodată, a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Tecuci să înainteze dosarul de retrocedare Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați: Prin decizia civilă nr. 202/A din 25 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele B. și A. împotriva sentinței civile nr. 787 din 13 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Galați.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 202/A din 25 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, reclamantele B. și A. au declarat recurs. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 ianuarie 2022.

Apărările formulate în cauză: Intimata-pârâtă Comisia Locală de Retrocedare a Proprietăților și Aplicare a Legilor Fondului Funciar Tecuci a depus întâmpinare, în termen legal, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat, apreciind că este incidentă excepția autorității de lucru judecat. Recurentele-reclamante B. și A. au depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă.

Procedura în fața instanței de recurs: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (27 iulie 2020), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 21 septembrie 2022, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Restituirea Proprietăților, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În speță, prin precizările depuse la dosar la 13 august 2020, reclamantele au arătat că obiectul acțiunii este contestație în baza Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005 Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel. După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele: "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară." Din interpretarea sistematică a dispozițiilor anterior menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului. Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior menționate, rezultă că decizia nr. 202/A din 25 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.