ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1346/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23 august 2011, pe rolul Tribunalul Galați, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Tecuci și B. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.215 mp situat în Tecuci, sau, dacă restituirea nu este posibilă, acordarea unei suprafețe în echivalent, situată în intravilanul orașului Tecuci. A solicitat, de asemenea, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor bănești.

Prin cererea completatoare, reclamanta a solicitat și constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate din 27 martie 1996, emis pe numele lui C., precum și constatarea nulității absolute a tuturor actelor subsecvente titlului de proprietate menționat.

Prin Sentința civilă nr. 459 din 29 februarie 2012, Judecătoria Tecuci a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Prin Încheierea de la 18 septembrie 2012, Tribunalul Galați a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția tardivității acțiunii, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Tecuci și a respins capătul de cerere formulat de reclamantă în contradictoriu cu aceasta.

Totodată, prin încheierea din data de 20 decembrie 2012, Tribunalul Galați a respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului Municipiul Tecuci, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local Tecuci și Instituția Prefectului Județului Galați și a respins capătul de cerere formulat de reclamantă în contradictoriu cu acești pârâți.

Prin Sentința civilă nr. 163 din 16 februarie 2016, Tribunalul Galați a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., D., E., C., F., G., Primăria Municipiului Tecuci reprezentată prin Primar, Consiliul Local Tecuci reprezentat prin Primar, Municipiul Tecuci reprezentat prin Primar, Comisia Locală Tecuci pentru aplicarea Legii fondului funciar de pe lângă Primăria Tecuci, Instituția Prefectului Galați, Comisia Județeană Galați pentru aplicarea Legii fondului funciar de pe lângă Prefectura Galați.

Împotriva acestei sentinței, reclamanta A. a declarat apel.

Prin Decizia civilă nr. 2A din 11 ianuarie 2017, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta A.

Prin Decizia nr. 1483 din 5 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 2A din data de 11 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a casat decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

În rejudecare, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin Decizia nr. 295A din 21 decembrie 2017, a admis apelul declarat de reclamanta A.

A schimbat, în parte, Sentința civilă nr. 163 din 16 februarie 2016 a Tribunalului Galați în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantă și în consecință:

A dispus anularea în parte a Titlului de proprietate din 27 martie 1996 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Galați, pârâtului C., în ceea ce privește suprafața de 2215 mp teren intravilan situat în T 160, P-494/1 și P-494/2 Tecuci.

A dispus anularea în parte și numai în ceea ce privește suprafața de 2215 mp teren intravilan, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.05.2006 încheiat între pârâții vânzători C. și G. și pârâții cumpărători B. și F.

A obligat pârâtele Comisia locală Tecuci și Comisia Județeană Galați pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să-i atribuie în proprietate reclamantei suprafața de 1671 mp teren situată în Tecuci, astfel cum este delimitată în schița Anexa 1 la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul H. raport ce face parte din prezenta hotărâre.

A obligat pârâții B. și F. să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamantei suprafața de 1671 mp astfel cum este delimitată în schița Anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expert H.

A obligat în solidar pe pârâții Comisia locală Tecuci, Comisia Județeană Galați pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și pe pârâtul Municipiul Tecuci să-i plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de 554 mp teren imposibil de restituit în natură, suma de 39.119,04 euro.

A obligat în solidar pe pârâții Municipiul Tecuci, Comisia locală Tecuci și Comisia Județeană Galați pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor precum și pe pârâții C., G., B. și F. să plătească reclamantei suma de 48.410 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale. A menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tecuci, Consiliul Local Tecuci și Comisia de punere în posesie a Municipiului Tecuci și pârâta Comisia Județeană Galați pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.

Pârâții Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Tecuci, Consiliul Local Tecuci și Comisia de punere în posesie a Municipiului Tecuci au formulat critici împotriva hotărârii instanței de apel arătând că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi uzat de procedurile speciale reglementate de Legea nr. 18/1991 pentru terenul revendicat.

O altă critică vizează faptul că în mod greșit s-a reținut de către instanțele anterioare că în cauză ar fi incidentă Decizia nr. 33/2008, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recursul declarat de pârâta Comisia Județeană Galați pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, vizează următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că este greșită soluția de anulare în parte a Titlului de proprietate din 27 martie 1996, fiind interpretat greșit art. 36 alin. (3) și art. 23 din Legea nr. 18/1991, că terenul care este supus restituirii este un întreg format din terenul aferent casei de locuit, grădină și curte, inseparabile. S-a mai învederat că suprafața de teren de 2.427 mp a fost scoasă din circuitul civil la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 29 mai 1984.

În aceeași idee s-a mai arătat că este legal Titlul de proprietate din 27 martie 1996 emis pe numele de C., motiv pentru care se susține că în mod greșit instanța de apel a reținut că emiterea titlului de proprietate s-a făcut fără ca pârâtul să fi făcut dovada că îndeplinea condițiile legale, sau că a solicitat vreunei comisii stabilirea dreptului de proprietate.

O altă critică adusă hotărârii instanței de apel vizează atât obligarea celor două comisii la atribuirea în proprietatea reclamantei a suprafeței de 1671 mp teren, precum și obligarea la plata de despăgubiri pentru suprafața de 554 mp, teren imposibil de restituit.

În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, se solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Față de împrejurarea că, prin motivele de recurs, se contestă dispoziția de obligare în solidar a pârâților la plata sumei de 39.119,04 euro, cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de 554 mp, teren imposibil de restituit în natură, cerere evaluabilă în bani, Înalta Curte, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 alin. (1) teza a doua, raportat la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a dispus citarea pârâților recurenți cu obligația timbrării căii de atac exercitate, cu suma de 2.619,17 RON, în solidar, sub sancțiunea anulării căii de atac ca netimbrată.

Deși legal citați cu mențiunea achitării, în solidar, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2619 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, recurenții nu au făcut dovada achitării taxei de timbru aferentă căii de atac exercitate.

Din această perspectivă, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile exprese și imperative ale art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, și că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, va anula ca netimbrate, recursurile declarate de pârâții Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Tecuci, Consiliul Local Tecuci și Comisia de punere în posesie a Municipiului Tecuci și de pârâta Comisia Județeană Galați pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva Deciziei civile nr. 295/A din data de 21 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligați recurenții să plătească intimatei reclamante A. suma de 7.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată justificate prin chitanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrate, recursurile declarate de pârâții Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Tecuci, Consiliul Local Tecuci și Comisia de punere în posesie a Municipiului Tecuci și de pârâta Comisia Județeană Galați pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva deciziei civile nr. 295/A din data de 21 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Obligă pe recurenți să plătească suma de 7.500 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL