ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 304/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 22 iunie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Judecătoriei Tecuci, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., să se constate stingerea ipotecii imobiliare înscrisă în Cartea Funciară nr. x a Municipiului Tecuci în favoarea pârâtei, în baza contractelor de garanție ipotecară autentificate sub nr. x/25 iulie 2007, nr. 4494/25 iulie 2007 și nr. 4495/25 iulie 2007 la BNP D. și nr. 668/25 iulie 2008 la BNP E., pentru imobilul situat în Tecuci, str. x, jud. Galați, ca urmare a intervenirii prescripției dreptului de creanță și să se radieze ipoteca, urmare stingerii acesteia. În motivarea în fapt, reclamanții au arătat că au garantat cu imobilul proprietate personală două împrumuturi bancare și, întrucât plata ratelor a fost întreruptă, creditorul a încercat valorificarea imobilului ipotecat, fără a-l putea vinde. Din anul 2015 nu a mai efectuat niciun act de executare, astfel încât, obligația principală s-a stins prin efectul prescripției, ceea ce a condus și la stingerea obligației reale accesorii instituite prin contractele de garanție imobiliară. Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Decretului nr. 167/1958 și ale art. 1800 din C. civ.

Sentința Judecătoriei Tecuci Prin sentința civilă nr. 2259 din 21 octombrie 2021, Judecătoria Tecuci a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați – secția Civilă. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Galați a reținut că a fost investită cu o acțiune în constatarea încetării unui raport juridic având ca obiect o ipotecă în valoare de 173.840,68 euro și respectiv de 5.742.352,3 RON. Fiind un litigiu evaluabil în bani, cu o valoare de peste 200.000 RON, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Galați.

Sentința Tribunalului Galați – secția I Civilă Prin sentința civilă nr. 762 din data de 17 mai 2022, Tribunalul Galați a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Tribunalul Galați a reținut că, față de obiectul cauzei, sunt incidente dispozițiile art. 107 din C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție își are sediul pârâtul. În cauza dedusă judecății, societatea pârâtă are sediul în București, str. x, situație care atrage competența Tribunalului București. În considerarea acestei împrejurări, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția Civilă.

Sentința Tribunalului București – secția a V-a Civilă Prin sentința civilă nr. 1776 din data de 22 noiembrie 2022, Tribunalul București – secția a V-a Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a dispune astfel, Tribunalul București a reținut că a fost învestit cu o acțiune cu mai multe capete de cerere, principale și accesorii, și, prin raportare la capătul principal, necompetența este de ordine privată. De asemenea, a reținut că Tribunalul Galați a încălcat dispozițiile art. 129 și art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât a invocat, din oficiu, o excepție de ordine privată, respectiv excepția necompetenței teritoriale care nu este exclusivă. Această excepție putea fi invocată doar de către pârât, într-un anumit termen procedural, nu de către instanță, din oficiu. În acest context, raportat la textele de lege menționate, Tribunalul București – secția a V-a Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Tribunalului Galați – secția Civilă îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., să se constate stingerea ipotecii imobiliare înscrisă în Cartea Funciară nr. x a Municipiului Tecuci în favoarea pârâtei, în baza unor contracte de garanție reală imobiliară, pentru imobilul situat în Tecuci, str. x, jud. Galați, ca urmare a intervenirii prescripției dreptului de creanță și să se radieze ipoteca, urmare stingerii acesteia. Din cuprinsul petitului, coroborat cu motivarea în fapt și în drept, rezultă că reclamanții urmăresc să se constate că dreptul principal de creanță al pârâtei s-a prescris și, ca o consecință a stingerii obligației principale, să se constate stinsă și ipoteca care garanta dreptul de creanță și să se radieze acest drept real accesoriu din cartea funciară. Dat fiind că acțiunea introductivă de instanță cuprinde mai multe capete de cerere, vizând pretenții distincte, inclusiv petite a căror soluționare depinde de soluția dată capătului de cerere principal, rezultă că acestea au natura unor capete de cerere principale și accesorii, potrivit dispozițiilor art. 30 din C. proc. civ.. Așadar, reclamanții au învestit instanța cu o acțiune având un petit principal, respectiv cel referitor la constatarea intervenirii prescripției dreptului de creanță, și două petite accesorii, respectiv cele referitoare la încetarea ipotecii și radierea acesteia din cartea funciară. Înalta Curte reține că ambele instanțe, care și-au declinat reciproc competența, au dat o calificare juridică exactă cererii de chemare în judecată, după motivele de fapt și de drept dar și scopul urmărit de reclamanți prin demersul inițiat. Însă, deși au stabilit care este capătul principal de cerere, în raport de care se stabilește competența, au apreciat diferit caracterul normei de competență încălcate. În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din data de 11 noiembrie 2019 referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competentă verifică modul în care au fost respectate normele de competență propriu-zise precum și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență. Potrivit dispozițiilor art. 130 din C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate. Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă sau când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Pentru toate celelalte situații, dispozițiile art. 129 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că necompetența este de ordine privată. Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii" iar potrivit alin. (3) "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii". Astfel, legiuitorul a reglementat expres termenele și condițiile în care se poate invoca necompetența teritorială, atât cea de ordine publică, cât și cea de ordine privată. Înalta Curte reține că, în cauză, față de obiectul principal al cererii de chemare în judecată, necompetența este de ordine privată, împrejurare care atrage incidența dispozițiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Așadar, rezultă că, în situația în care a fost investită o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenței la una dintre instanțele competente potrivit legii, instanța neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență. În cauză, din verificarea actelor din dosarul Tribunalului Galați, se constată că pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale nici prin întâmpinare și nici la termenul de judecată, din ședința publică de la data de 3 mai 2022. În acest context, Tribunalul Galați a invocat din oficiu o excepție relativă, fără a avea vreo prerogativă legală în acest sens și fără a sesiza că a rămas competent să judece litigiul ca urmare a decăderii pârâtei din dreptul de a invoca o astfel de excepție. Înalta Curte reține că prezintă relevanță și un alt aspect. Litigiul de față are ca obiect principal o acțiune în constatarea încetării unui drept de creanță, ca efect al prescripției extinctive. Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., care stabilesc o competență alternativă pentru cererile privind raporturile contractuale, situație în care, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din C. proc. civ., mai este competentă și instanța locului de executare, chiar și parțială, a obligațiilor contractuale. Raporturile juridice deduse controlului judiciar au luat naștere în baza unor contracte care s-au încheiat și s-au executat, parțial, în raza teritorială a Tribunalului Galați, împrejurare care atrage și competența acestuia. Este de reținut că, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă competente, aparține reclamantului, în considerarea dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., iar, în speță, reclamanții au înțeles să investească instanța locului de executare, unde, de altfel, își au domiciliul și se află și imobilul ipotecat. Așadar, fiind un caz de competență teritorială alternativă, reclamanții și-au manifestat opțiunea, justificată legal de dispozițiile art. 116 din C. proc. civ., stabilind pe deplin competența teritorială a Tribunalului Galați. Pentru considentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 129 și 130 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții A. și B., în favoarea Tribunalului Galați – secția I Civilă.