ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 496/2022

Ședința publică din data de 15 martie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin contestația la executare înregistrată la data de 7 august 2019 pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. x/2019, contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., au solicitat instanței: anularea încheierii pronunțate de către Judecătoria Tecuci la data de 24 iunie 2019, în dosarul civil nr. x/2019, prin care s-a încuviințat executarea silită în baza contractelor de ipotecă autentificate sub nr. x din data de 10 mai 2006 și sub nr. x din data de 3 iulie 2007; anularea formelor de executare emise în dosarul de executare nr. 383/2019; să se constatare că obligația de plată s-a stins ca urmare a prescripției obligației principale și ca urmare a puterii de lucru judecat; suspendarea executării silite, până la soluționarea definitivă a prezentei contestații, cu cheltuieli de judecată.

I.2. Încheierea pronunțată de Judecătoria Tecuci:

Prin încheierea civilă din data de 16 octombrie 2019, Judecătoria Tecuci: a respins excepția puterii de lucru judecat, ca nefondată; a admis contestația la executare formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.A.; a constatat prescris dreptul creditoarei C. S.A. de a obține executarea silită în temeiul titlurilor executorii reprezentate de contractul de ipotecă autentificat sub nr. x din data de 10 mai 2006 și contractul de ipotecă autentificat sub nr. x din data de 3 iulie 2007, împotriva debitorilor garanți A. și B..

Pe cale de consecință, a anulat toate actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 383/2019 al B.E.J. D. și a dispus anularea încheierii din data de 24 iunie 2019, pronunțate de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. x/2019, precum și radierea din cartea funciară a somației imobiliare pentru suma de 832.761,26 RON, notată pe numele contestatorilor A. și B., prin încheierea nr. 32236 din data de 12 septembrie 2019.

A obligat pe intimată să plătească contestatoarei suma de 6.630 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă:

Prin decizia civilă nr. 1295 din data de 17 decembrie 2021, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis apelul formulat de apelanta-intimată C. S.A., în contradictoriu cu intimații-contestatori A. și B., împotriva încheierii din data de 16 octombrie 2019, pronunțate de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. x/2019.

A anulat încheierea civilă din data de 16 octombrie 2019, pronunțată de Judecătoria Tecuci și a fixat termen în vederea rejudecării contestației la executare, la data de 20 ianuarie 2022, ora 10

00

.

A emis adresă către B.E.J. E. și D., pentru a comunica o copie a dosarului de executare nr. 467/2013 și a pus în vedere apelantei să achite copia acestui dosar de executare.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au formulat cerere de revizuire contestatorii A. și B..

În susținerea cererii, revizuenții au arătat că decizia nr. 1295 din data de 17 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Galați, secția I civilă, înlătură efectele pozitive ale autorității de lucru judecat ale deciziei nr. 1240 din data de 11 noiembrie 2016, pronunțate în dosarul civil nr. x/2014 de către același tribunal (prin care s-a constatat că, în cauză, a intervenit prescripția cu privire la contractul de credit nr. x din data de 10 mai 2006 și la actele sale adiționale), tribunalul reținând, fără a fi instanță de revizuire, că efectele acestei decizii sunt înlăturate prin raportare la alte patru decizii pronunțate anterior deciziei nr. 1240 din data de 11 noiembrie 2016 a Tribunalului Galați.

În opinia revizuenților, important în cauză este faptul că hotărârile avute în vedere de către instanța de apel au mai fost invocate ca temei pentru înlăturarea efectului autorității de lucru judecat și, în mod definitiv, prin decizia nr. 2626/2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că acestea nu se mai pot opune deciziei nr. 1240/2016 a Tribunalului Galați.

Revizuenții au invocat faptul că, prin decizia atacată, instanța de judecată a încălcat autoritatea de lucru judecat a mai multor hotărâri.

Astfel, au susținut că este încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1240 din data de 11 noiembrie 2016, pronunțate în dosarul nr. x/2014 de către Tribunalul Galați și a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respins, ca tardiv formulat, recursul promovat de către intimata C. S.A. împotriva soluției date în cererea de revizuire.

De asemenea, au arătat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2626 din data de 9 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 (față de care, revizuenții au arătat că invocă și susțin prezenta cerere de revizuire, cu prioritate).

Au subliniat că această decizie, prin considerente, dispozitiv și prin efectele sale, este de natură a dovedi aspectele pe care le-au susținut în mod constant cu privire la: neincidența excepției prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., invocate de către intimată, nefiind în prezența unei excepții procesuale; incidența în cauză a dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în sensul puterii de lucru judecat, dat fiind faptul că într-un alt litigiu anterior, care are legătură cu prezenta cauză, s-a statuat cu privire la inexistența obligației de plată.

În opinia revizuenților, decizia nr. 2626 din data de 9 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, tranșează în mod clar chestiunea prescripției dreptului de a mai cere executarea silită în baza contractului de credit și a contractelor de ipotecă încheiate drept garanție, punând astfel capăt oricărui echivoc cu privire la natura juridică a contractelor de ipotecă.

Revizuenții au mai susținut că este încălcată autoritatea de lucru judecat și a deciziei nr. 53/2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, prin care a fost respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 343/2019 pronunțate de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2019, subliniind că prin aceasta s-au reținut următoarele:

"Creanța întemeiată pe dispozițiile contractului de împrumut nr. x/2006, în cuantumul său este prescrisă, nefiind certă lichidă și exigibilă.

Totodată, revizuenții au apreciat că și decizia nr. 1366 din data de 12 mai 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, este de natură a dovedi aspectele pe care le-au susținut, autoritatea de lucru judecat a acesteia fiind nesocotită prin decizia atacată cu revizuire.

Au arătat că, prin decizia nr. 1366 din data de 12 mai 2021 a Tribunalului București, secția a III-a civilă a fost respins apelul formulat de către partea adversă împotriva sentinței civile nr. 11600 din data de 26 noiembrie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2020 de către Judecătoria Sectorului 3 București (având ca obiect contestația la executare formulată de C. S.A., cauză în care se invocă compensarea cheltuielilor de judecată cu creanța ce face obiectul dosarului execuțional din prezenta pricină).

Revizuenții au subliniat că și această sentință vine în susținerea afirmațiilor pe care le-au făcut și, totodată, arată că garanția instituită prin contractul de ipotecă - accesoriu al contractului de credit inițial - s-a stins ca efect al prescripției ce vizează creanța principală; prin prescripție, creanța principală și accesoriile se sting față de creditor, inclusiv garanțiile (analizate și pentru care s-a statuat ca fiind garanții deținute de intimată, ca accesorii ale obligației principale).

De asemenea, revizuenții au considerat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat și a sentinței civile nr. 662 din data de 24 martie 2017, pronunțate de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. x/2014, prin care s-a constatat prescris dreptul intimatei de a solicita/de a obține executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006 și a actelor adiționale succesive.

În opinia revizuenților, toate aceste hotărâri trebuie analizate prin raportare la autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 629 din data de 27 aprilie 2011 a Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2010 și a deciziei civile nr. 753 din data de 14 octombrie 2011 a Tribunalului Galați, pronunțate în dosarul nr. x/2011.

Cu referire la aceste ultime două hotărâri invocate, au arătat că titlurile executorii au mai făcut obiectul executării silite în dosarul execuțional nr. x/2010, iar, ca efect al admiterii contestațiilor și anulării actelor de executare, executarea silită a încetat și nu mai operează întreruperea prescripției dreptului de a cere executarea silită.

În acest context, au considerat că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție este data de 23 noiembrie 2009 și subliniază că cererile de executare silită din dosarele de executare nr. 467/2013 și nr. 553/2013 sunt formulate în intervalul 17 iunie 2013 - 22 iulie 2013, când termenul de prescripție pentru executarea contractului de credit și a actelor adiționale era împlinit.

Revizuenții au precizat că dosarul execuțional nr. x/2013 al B.E.J.A. E. și D. îi privește pe debitoarea F. S.R.L. și pe garanții fidejusori A. și B. și vizează titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006 și actele adiționale - cererea de executare silită a fost formulată la data de 22 iulie 2013, termenul de prescripție fiind împlinit.

Au mai susținut că dosarul execuțional nr. x/2013 vizează alte titluri executorii, respectiv bilete la ordin emise drept garanție în vederea executării obligațiilor din contractul de credit nr. x/2006 și a actelor adiționale (debitoare: F. S.R.L.; avaliști A. și B.), iar pentru acest dosar de executare se constată prescrisă executarea silită ca efect al deciziei nr. 1366A, pronunțate la data de 12 mai 2021 de către Tribunalul București, prin care a fost respins apelul părții adverse împotriva sentinței civile nr. 11600 din data de 26 noiembrie 2020 a Judecătoriei Sectorului 3 București.

De asemenea, au apreciat că hotărârile invocate ca fiind opuse deciziei nr. 1240/2016 vizează alte date și alte situații juridice, iar efectele acestor hotărâri sunt înlăturate prin efectele celor 7 hotărâri definitive care reprezintă temei al prezentei cereri de revizuire, raportat la momentele și actele avute în vedere la pronunțarea lor, subordonat instituției prescripției executării silite și a excepției autorității de lucru judecat.

Revizuenții au menționat că la data de 22 iulie 2013, intimata a formulat o nouă cerere de executare silită împotriva debitorilor garanți G. și H., formându-se dosarul de executare nr. 1242/2013 al B.E.J.A. I., în temeiul acelorași titluri executorii reprezentate de contractul de credit nr. x/2006 și a actelor subsecvente, precum și a unui bilet la ordin.

Au precizat că, în această procedură, contestația a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, iar prin hotărârea pronunțată în faza apelului - decizia nr. 837 din data de 24 martie 2018 - Tribunalul Iași, secția I civilă a constatat că în mod corect a fost reținută puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1240/2016, prin care s-a statuat că s-a prescris dreptul creditoarei C. S.A. de a mai cere executarea silită în temeiul titlului executoriu ce a stat la baza emiterii biletului la ordin ca garanție; revizuirea formulată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de către partea adversă împotriva acestei decizii a fost respinsă în mod definitiv prin decizia nr. 2626/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Făcând o prezentare a dosarelor în care, începând cu anul 2010, intimata a formulat cereri de executare silită împotriva F. S.R.L. și a giranților A., B., G. și H., au arătat că acestea au fost respinse, hotărârile fiind pronunțate de instanțe de grade diferite, de la judecătorii și până la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Au subliniat că instanțele de judecată au stabilită că este prescris dreptul creditoarei C. S.A. de a obține executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul pentru linie de credit nr. x din data de 10 mai 2006.

Totodată, revizuenții au apreciat că, în speță, cele patru hotărâri reținute de către instanța de apel nu sunt în măsură să înlăture efectul deciziei nr. 1240/2016 și al celorlalte hotărâri definitive invocate în cuprinsul cererii de revizuire.

Au mai susținut și că apărările pe care le-au formulat privind aplicabilitatea excepției autorității de lucru judecat cu referire la constatarea prescripției, în raport cu motivele revizuirii, sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează imposibilitatea pronunțării în cauze identice a unor soluții contradictorii și diametral opuse.

Astfel, au arătat că, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6 par. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

I.5. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata C. S.A. a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În esență, în opinia intimatei, prezenta cale de atac este inadmisibilă, întrucât toate criticile formulate de către revizuenți constituie chestiuni de fond, care pot fi supuse cercetării judecătorești într-o acțiune specifică, fapt care a și avut loc cu ocazia judecării apelului.

Pe fondul revizuirii a combătut cele susținute de părțile aderse și a arătat că, analizând actele dosarului, nu se poate reține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre judecătorească în baza unei înlăturări a efectelor pozitive ale autorității de lucru judecat, astfel încât, prezenta cale de atac este nefondată.

Prin concluziile scrise depuse la termenul de judecată din data de 15 martie 2022, revizuenții au solicitat respingerea excepției inadmisibilității, invocate prin întâmpinare, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile ce vizează existența de hotărâri potrivnice definitive, pronunțate de instanțe de același grad sau instanțe de grade diferite.

Totodată, au susținut și că, în raport de prevederile art. 508 alin. (2) teza finală C. proc. civ., cererea de revizuire este admisibilă și atunci când, prin deciziile pronunțate, a fost soluționată o excepție, adică hotărâri care nu evocă fondul.

Revizuenții au precizat și că, atât la fond, cât și la apel, au formulat apărări cu privire la existența și aplicarea autorității de lucru judecat/puterii de lucru judecat, din perspectiva intervenirii prescripției executării silite.

Pe fondul revizuirii, au solicitat admiterea căii de atac, reluând susținerile formulate prin cererea de revizuire.

I.6. Înregistrarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 19 ianuarie 2022, sub nr. x/2022.

I.7. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă:

Prin rezoluția din data de 25 ianuarie 2022, în vederea soluționării cererii de revizuire, a fost fixat termen de judecată la data de 15 martie 2022, când instanța a reținut cauza în pronunțare asupra admisibilității căii de atac.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă:

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, din perspectiva admisibilității căii de atac, în raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Totodată, alin. (2) al aceluiași articol prevede că:

"Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a primei hotărâri prin care s-a soluționat un litigiu între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză juridică; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește că: "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect."

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenții, în esență, au pretins că decizia civilă nr. 1295 din data de 17 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, încalcă autoritatea de lucru judecat a unui număr de șapte hotărâri judecătorești, prin care s-a constatat că a intervenit prescripția dreptului material de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 10 mai 2006.

Verificând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, din perspectiva celei ce impune ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei, Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită.

Astfel, în cuprinsul deciziei atacate cu revizuire, tribunalul a reținut că primul motiv de apel vizează soluția judecătoriei cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită, iar, prin întâmpinare, intimații (revizuenții din prezenta cauză) au susținut că, dată fiind decizia civilă nr. 1240/2016 a Tribunalului Galați, prin care s-a constatat că s-a prescris dreptul părții adverse de a obține executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006, este prescrisă orice acțiune judiciară întemeiată pe existența acestui contract de credit, dar și a actelor adiționale, pentru că accesoriul urmează principalul, iar contractele de ipotecă sunt accesorii ale contractului de credit inițial.

A mai constatat și că intimații-contestatori (revizuenții din acest dosar) au arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2626 din data de 9 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a statuat în sensul valorificării cu prioritate a puterii de lucru judecat a deciziei nr. 1240/2016 a Tribunalului Galați, iar, în contracararea acestui argument, apelanta a invocat efectul lucruui judecat atașat unor decizii contrare celei invocate de către intimații-contestatori, susținând că a fost respinsă excepția prescripției dreptului său de a cerere executarea silită a contractului de credit nr. x/2006.

Analizând motivul de apel privind soluția dată asupra prescripției dreptului de a cere executarea silită, în cauză, tribunalul a apreciat că intimații-contestatori (revizuenții pricinii de față) au interpretat eronat considerentele deciziei civile nr. 2626/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât instanța supremă doar a arătat că nu a fost solicitată revizuirea hotărârii pronunțate cu eventuala încălcare a autorității de lucru judecat, fără să se statueze asupra efectelor ulterioare produse de această decizie, în sensul arătat de către intimații-contestatori.

Totodată, în raport de hotărârile invocate de către apelantă, a concluzionat în sensul că, prima hotărâre care se impune a fi valorificată este decizia nr. 894 din data de 20 noiembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013 și nu decizia nr. 1240 din data de 11 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2014, avându-se în vedere data pronunțării acestora.

Ca atare, instanța de apel a reținut că, prin această decizie, s-a constatat că C. S.A. (creditoarea din titlul executoriu) putea solicita executarea silită a contractului de credit, fără a i se opune prescripția, până la data de 27 aprilie 2014 și, prin urmare, nu se mai pune problema intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită a contractelor de ipotecă, cauzată de caracterul lor accesoriu contractului de credit.

Așadar, cea de-a doua instanță a reținut lipsa efectelor hotărârilor anterioare invocate de către revizuenți, în susținerea autorității de lucru judecat privind prescripția dreptului material la acțiune, și a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri invocate de către intimata C. S.A., respectiv decizia nr. 894 din data de 20 noiembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013 de Tribunalul Galați, hotărâre prioritară din punct de vedere cronologic.

Prin urmare, în speță, ultima decizie, a cărei revizuire se cere, a analizat explicit în ce măsură autoritatea de lucru judecat a soluțiilor pronunțate în procesele anterioare cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită în temeiul contractului de credit nr. x/2006 se impun în prezentul litigiu, iar împrejurarea că revizuenții sunt nemulțumiți de concluzia instanței și de faptul că aceasta a dat eficiență hotărârii invocate de către partea adversă (hotărâre anterioară celor invocate de ei și care beneficiază de autoritate de lucru judecat) și nu a celor cu care au înțeles aceștia să se apere, nu poate atrage admisibilitatea prezentei căi de atac.

În acest context, raportat la cele analizate prin decizia civilă atacată cu revizuire, făcând obiect al judecății în cel de-al doilea dosar, nu se poate susține că există posibilitatea valorificări susținerilor referitoare la hotărârile invocate în cererea de revizuire, decât ca o cenzură de legalitate împotriva soluției astfel pronunțate, ceea ce nu poate fi primit.

Cerința ca a doua instanță să nu fi fost sesizată cu existența primei hotărâri și să nu se fi pronunțat ea însăși asupra autorității de lucru judecat, izvorăște chiar din natura juridică a căii extraordinare de atac a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare și nu de reformare, astfel încât, aceasta nu poate deveni un recurs deghizat, întrucât instanța de revizuire nu poate efectua un control judiciar asupra dezlegării date autorității de lucru judecat de către cea de-a doua instanță.

Ca atare, instanța de revizuire nu poate cenzura modalitatea în care instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere a dat sau nu efect autorității de lucru judecat.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a prezentei căii de atac, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 1295 din data de 17 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 1295 din data de 17 decembrie 2021 pronunțate de Tribunalul Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 martie 2022.