ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1512/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Hotărârea atacată

Prin încheierea de ședință din data de 14 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecata recursului formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 15 octombrie 2021, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de ședință din data de 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs reclamantul A., criticând soluția de suspendare a judecării cauzei dispuse de către curtea de apel.

Recurentul-reclamant a arătat că se află în stare de detenție din data de 20 iulie 2020, împrejurare care îl pune în imposibilitate de a se prezenta la temenele de judecată stabilite, administrația penitenciarului fiind cea care trebuie să ia măsuri pentru a-l aduce la instanță, ceea ce nu s-a întâmplat.

I.3. Întâmpinarea

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că instanța a aplicat în mod corect dispozițiile imperative ale art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în condițiile în care părțile au fost legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nici nu au cerut judecarea cauzei în lipsă.

Totodată, a apreciat că susținerile recurentului-reclamant în sensul că se află în detenție, fapt ce a făcut imposibilă prezentarea la termenele stabilite de instanță, nu pot fi reținute ca motiv de admitere a recursului, acesta având posibilitatea ca, în temeiul art. 223 alin. (3) C. proc. civ., să solicite judecarea cauzei în lipsă.

I.4. Răspunsul la întâmpinare

În cauză nu a fost formulat răspuns la întâmpinare.

I.5. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Prin rezoluția din data de 10 martie 2022, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-pârât la data de 22 martie 2022, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de recurs, iar acesta a depus, în termen legal, întâmpinare.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 13 aprilie 2022, potrivit mențiunii de pe dovada de comunicare aflată la dosarul de recurs, iar recurentul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din data de 12 aprilie 2022, în temeiul art. 490 coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 20 septembrie 2022, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prioritar, în ceea ce privește chestiunea timbrării prezentei cereri de recurs, Înalta Curte reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora:

"Dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru".

Ca atare, prezenta cale extraordinară de atac este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, fiind formulată împotriva unei încheieri pronunțate într-o speță scutită de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum a reținut Curtea de Apel Constanța, secția I civilă .

Referitor la posibilitatea încadrării criticilor formulate prin cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte reține că, astfel cum au fost supuse analizei instanței de recurs, acestea tind să demonstreze aplicarea greșită a dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și, prin urmare, să atragă incidența motivului de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor și apărărilor formulate, raportat la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei.

Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Prin norma de procedură anterior evocată, legiuitorul a înțeles să reglementeze unul dintre cazurile de suspendare voluntară a judecății, ca urmare a unor împrejurări voite de părți, voința părților fiind tacită și deducându-se din faptul neprezentării acestora la unul dintre termenele de judecată, în condițiile în care sunt legal citate și nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă de niciuna dintre ele.

Chiar dacă procedura de citare este legal îndeplinită și părțile nu s-au prezentat la judecată, prezumția desistării voluntare de continuare a procesului nu operează dacă s-a solicitat în scris judecarea pricinii în lipsă.

În speță, contrar celor reținute de către curtea de apel și arătate de către intimatul-pârât, prin cererea de recurs (intitulată "Contestație"), aflată la dosarul Curții de Apel Constanța, secția I civilă, recurentul-reclamant și-a exprimat în mod clar intenția de a se proceda la judecarea cauzei, chiar și în lipsa sa, arătând că:

"Doresc ca judecata în dosar să se judece pe fond fără să se mai suspende."

Prin urmare, cum ipoteza reținută de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv aceea de exprimare tacită de către părți a intenție de a nu mai continua procesul, nu se regăsește în cauză, în condițiile în care recurentul-reclamant a precizat că nu dorește suspendarea judecății, ci soluționarea pe fond a pricinii, Înalta Curte constată că în mod greșit curtea de apel a făcut aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate și a dispus suspendarea judecării recursului.

Ca atare, în raport de cele anterior reținute și de dispozițiile art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași curți de apel în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 14 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași curți de apel în vederea continuării judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2022.