ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1450/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.02.2018 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantul Primarul Municipiului Caransebeș, în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), A. și B., a solicitat anularea, ca netemeinică și nelegală, a deciziei de invalidare nr. 17857 din 26 octombrie 2017 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și menținerea dispoziției primarului Municipiului Caransebeș nr. 1667/20.12.2005.

Prin sentința civilă nr. 1298 din 04 iunie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Primarul Municipiului Caransebeș și a respins cererea, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin decizia civilă nr. 955 A din 11 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția lipsei de interes și a respins apelul formulat, ca fiind lipsit de interes.

Împotriva deciziei civile nr. 955 A din 11 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă au declarat recurs pârâții A. și B..

În cuprinsul cererii de recurs, recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, susținând că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incidente dispozițiile de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În opinia recurenților, curtea de apel a refuzat stabilirea adevărului juridic, respingerea cererii de apel, ca fiind lipsită de interes, încălcând principiul general de acces la justiție, prevăzut de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin expunerea pe larg a situației de fapt, recurenții-pârâți au învederat că cererea administrativă a avut ca obiect terenul în suprafață de 1020 mp, expropriat prin Decretul nr. 254/25.04.1973 ce a aparținut autorilor acestora, pentru care nu s-au acordat despăgubiri și nici nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de lucrări de sistematizare și edilitare. Primarul Municipiului Caransebeș a emis în compensația pârâților dispoziția nr. x/20.12.2005, iar Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a emis Decizia de invalidare nr. 17857/26.10.201, astfel că, în opinia acestora, au avut interes în formularea apelului, soluția de admitere a excepției lipsei de interes fiind una nelegală.

În concluzie, recurenții-pârâți au solicitat instituirea și respectarea dreptului la un recurs efectiv conform art. 13 din CEDO, apreciind că normele europene invocate în cuprinsul cererii de recurs sunt superioare, în forță juridică, Legii nr. 165/2013.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că, în opinia raportorului, partea nu are deschisă calea de atac a recursului, recursul fiind formulat împotriva unei decizii definitive, completul de filtru urmând a dispune asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva legalității căii de atac.

Raportul întocmit în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost comunicat părților la data de 13 aprilie 2022.

Intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat punct de vedere la recurs, prin care a invocat excepția inadmisibilității căii de atac raportat la dispozițiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, conform cărora hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în raport de excepția inadmisibilității căii de atac, reținută prin raportul întocmit în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamantul Primarul Municipiului Caransebeș, în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), A. și B., a solicitat anularea, ca netemeinică și nelegală, a deciziei de invalidare nr. 17857 din 26 octombrie 2017 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și menținerea Dispoziției Primarului Municipiului Caransebeș nr. 1667/20.12.2005.

Cererea a fost formulată la 15 februarie 2018 și a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania.

Înalta Curte constată că Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 reglementează, prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dreptul persoanei îndreptățite să atace decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competența curții de apel (art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor).

Conform art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "în cazul în care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menționează că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, dispozițiile alin. (1) fiind incidente și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară."

Art. 35 din Legea nr. 165/2013 prevede că:,,(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (…) (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. " .

Coroborând normele enunțate, se constată că hotărârea tribunalului este supusă numai apelului, a cărui soluționare intră în competența curții de apel.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul prezentei căi extraordinare de atac este definitivă, purtând această mențiune în dispozitiv, și nu este susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Din coroborarea dispozițiilor sus evocate, respectiv art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din același cod, rezultă că decizia nr. 955A din 11 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie nu este susceptibilă de recurs, fiind supusă numai apelului.

În raport de argumentele expuse și de dispoziții legale enunțate, aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții A. și B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții A. și B. împotriva deciziei nr. 955A din 11 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2022.